Provided by: manpages-ro_4.27.0-1_all bug

NUME

       file — determină tipul de fișier

SINOPSIS

       file  [-bcdEhiklLNnprsSvzZ0]  [--apple]  [--exclude-quiet]  [--extension] [--mime-encoding] [--mime-type]
       [-e nume-test] [-F separator] [-f fișier-de-nume] [-m fișiere-magice] [-P nume=valoare] file ... file  -C
       [-m fișiere-magice] file [--help]

DESCRIERE

       Această pagină de manual documentează versiunea 5.46 a comenzii .

       file  testează fiecare argument în încercarea de a-l clasifica. Există trei seturi de teste, efectuate în
       această ordine: teste ale sistemului de fișiere, teste magice și teste  lingvistice.   Primul  test  care
       reușește provoacă imprimarea tipului de fișier.

       Tipul  afișat  va  conține  de  obicei  unul  dintre  cuvintele  text (fișierul conține doar caractere de
       imprimare și câteva caractere de control comune și este probabil sigur de citit pe  un  terminal  ASCII),
       executable  (fișierul  conține  rezultatul  compilării  unui  program într-o formă inteligibilă pentru un
       nucleu UNIX sau un altul) sau data care înseamnă orice  altceva  (datele  sunt  de  obicei  “binare”  sau
       neimprimabile).  Excepțiile sunt formate de fișiere bine cunoscute (fișiere core, arhive tar) despre care
       se știe că conțin date binare. Atunci când modificați fișiere magice sau programul în sine,  asigurați-vă
       că  „păstrați  aceste cuvinte cheie”.  Utilizatorii depind de faptul că știu că toate fișierele ce se pot
       citi dintr-un director au imprimat cuvântul “text”.   Nu  faceți  ca  Berkeley  și  nu  schimbați  “shell
       commands text” în “shell script”.

       Testele  sistemului  de  fișiere  se  bazează  pe  examinarea  răspunsului  la un apel de sistem stat(2).
       Programul verifică pentru a vedea dacă fișierul este gol sau dacă este un fel de  fișier  special.  Orice
       tip  de  fișier  cunoscut, adecvat sistemului pe care rulați (socluri, legături simbolice sau conducte cu
       nume (FIFO) pe acele sisteme care le implementează) sunt intuite dacă sunt definite în fișierul de  antet
       al sistemului <sys/stat.h>.

       Testele  magice  sunt  utilizate  pentru  a verifica fișierele cu date în anumite formate fixe.  Exemplul
       canonic este un fișier binar executabil (program  compilat)  a.out,  al  cărui  format  este  definit  în
       <elf.h>,  <a.out.h>  și  eventual  în  <exec.h>  directorul include standard. Aceste fișiere au un “număr
       magic” stocat într-un loc special, aproape de începutul fișierului, care  indică  sistemului  de  operare
       UNIX că fișierul este un executabil binar și care dintre mai multe tipuri este acesta. Conceptul de număr
       magic  “” a fost aplicat prin extensie fișierelor de date. Orice fișier cu un identificator invariabil la
       un mic decalaj fix în fișier poate fi de obicei descris în acest fel. Informațiile care identifică aceste
       fișiere sunt citite din „/etc/magic” și din fișierul magic  compilat  /usr/share/misc/magic.mgc  sau  din
       fișierele  din  directorul  /usr/share//misc/magic dacă fișierul compilat nu există. În plus, dacă există
       $HOME/.magic.mgc sau $HOME/.magic, acestea vor fi utilizate cu prioritate față de  fișierele  magice  ale
       sistemului.

       Dacă un fișier nu corespunde niciuneia dintre intrările din fișierul magic, acesta este examinat pentru a
       vedea  dacă  pare  a  fi un fișier text. Seturile de caractere ASCII, ISO-8859-x, non-ISO 8-bit extended-
       ASCII (precum cele utilizate pe sistemele Macintosh și IBM  PC),  UTF-8-encoded  Unicode,  UTF-16-encoded
       Unicode și EBCDIC pot fi deosebite prin diferitele intervale și secvențe de octeți care constituie textul
       imprimabil  în fiecare set. Dacă un fișier trece oricare dintre aceste teste, setul său de caractere este
       raportat. Fișierele ASCII, ISO-8859-x, UTF-8 și ASCII extins sunt identificate  ca  “text”  deoarece  vor
       putea  fi  citite  de  aproape orice terminal; UTF-16 și EBCDIC sunt doar “character data” deoarece, deși
       conțin text, acesta va necesita traducere înainte de a putea fi citit.   În  plus,  file  va  încerca  să
       determine  alte  caracteristici  ale fișierelor de tip text. Dacă liniile unui fișier sunt terminate prin
       CR, CRLF sau NEL, în loc de LF, standardul Unix, acest  lucru  va  fi  raportat.  Fișierele  care  conțin
       secvențe de eludare încorporate sau suprapunere (overstriking) vor fi, de asemenea, identificate.

       Odată  ce  file a determinat setul de caractere utilizat într-un fișier de tip text, acesta va încerca să
       determine în ce limbă este scris fișierul. Testele de  limbă  caută  anumite  șiruri  de  caractere  (cf.
       <names.h>) care pot apărea oriunde în primele câteva blocuri ale unui fișier.  De exemplu, cuvântul cheie
       .br  indică  faptul  că fișierul este cel mai probabil un fișier de intrare troff(1), la fel cum cuvântul
       cheie struct indică un program  C.   Aceste  teste  sunt  mai  puțin  fiabile  decât  cele  două  grupuri
       anterioare,  așa că sunt efectuate la sfârșit.  Rutinele de testare a limbii testează, de asemenea, unele
       tipuri diverse (cum ar fi arhivele tar(1), fișierele JSON).

       Orice fișier care nu poate fi identificat  ca  fiind  scris  în  oricare  dintre  seturile  de  caractere
       enumerate mai sus este considerat a fi “data” (de date).

OPȚIUNI

       --apple
               Face ca comanda file să emită codul tipului de fișier și al creatorului, așa cum este utilizat de
               versiunile  mai  vechi  ale  MacOS.  Codul  este  format din opt litere, prima descriind tipul de
               fișier, iar ultima creatorul.  Această opțiune funcționează  corect  numai  pentru  formatele  de
               fișiere care au definită ieșirea în stil apple.

       -b, --brief
               Nu precede liniile de ieșire cu nume de fișiere (mod scurt).

       -C, --compile
               Scrie  un  fișier  de  ieșire  magic.mgc  care  conține o versiune pre-analizată a fișierului sau
               directorului magic.

       -c, --checking-printout
               Provoacă o imprimare de verificare a formei analizate a fișierului magic. Aceasta este de  obicei
               utilizată împreună cu opțiunea -m pentru depanarea unui nou fișier magic înainte de a-l instala.

       -d      Afișează informații interne de depanare la ieșirea de eroare standard.

       -E      În  cazul  erorilor din sistemul de fișiere (fișier care nu a fost găsit etc.), în loc să trateze
               eroarea ca pe o ieșire obișnuită, așa cum impune POSIX, și să meargă mai departe, emite un  mesaj
               de eroare și iese.

       -e, --exclude nume-test
               Exclude  testul  numit  în  nume-test  din  lista  de teste efectuate pentru a determina tipul de
               fișier. Numele valide ale testelor sunt:

               apptype   Tipul de aplicație EMX (numai pe EMX).

               ascii     Diverse tipuri de  fișiere  text  (acest  test  va  încerca  să  ghicească  codificarea
                         textului, indiferent de valoarea opțiunii ‘encoding’).

               encoding  Diferite codificări ale textului pentru testele soft-magic.

               tokens    Ignorată pentru compatibilitate cu versiunile anterioare.

               cdf       Afișează detaliile fișierelor de documente compuse (Compound Documents Files)..

               compress  Verifică dacă există fișiere comprimate și caută în interiorul acestora.

               csv       Verifică fișierele care conțin valori separate prin virgulă.

               elf       Afișează detaliile fișierului ELF, cu condiția ca testele soft-magic să fie activate și
                         ca elf-magic să fie găsit.

               json      Examinează fișierele JSON (RFC-7159) prin analizarea lor pentru conformitate.

               soft      Consultă fișierele magice.

               simh      Examinează fișierele de bandă SIMH.

               tar       Examinează  fișierele  tar  prin  verificarea  sumei  de control a antetului tar de 512
                         octeți. Excluderea acestui test poate oferi o descriere mai  detaliată  a  conținutului
                         prin utilizarea metodei soft-magic.

               text      Un sinonim pentru ‘ascii’.

       --exclude-quiet
               Ca   --exclude,   dar   ignoră   testele  despre  care  file  nu  știe.  Aceasta  este  destinată
               compatibilității cu versiunile mai vechi ale .

       --extension
               Afișează o listă separată prin bare oblice de extensii valide pentru tipul de fișier găsit.

       -F, --separator separator
               Utilizează șirul specificat  ca  separator  între  numele  fișierului  și  rezultatul  fișierului
               returnat. Valoarea implicită este ‘:’.

       -f, --files-from fișier-de-nume
               Citește  numele  fișierelor  care  urmează  să  fie  examinate din fișier-de-nume (unul pe linie)
               înainte de lista de argumente. Fie fișier-de-nume, fie cel puțin un argument de  nume  de  fișier
               trebuie  să fie prezent; pentru a examina intrarea standard, utilizați ‘-’ ca argument de nume de
               fișier. Rețineți că fișier-de-nume este derulat și  numele  de  fișiere  incluse  sunt  procesate
               atunci când este întâlnită această opțiune și înainte de orice procesare ulterioară a opțiunilor.
               Acest  lucru  permite  procesarea  mai  multor liste de fișiere cu diferite argumente de linie de
               comandă la aceeași invocare .  Astfel, dacă doriți să definiți delimitatorul, trebuie să o faceți
               înainte de a specifica lista de fișiere, cum ar fi: “-F @ -f  fișier-de-nume”,  în  loc  de:  “-f
               fișier-de-nume -F @”.

       -h, --no-dereference
               Această  opțiune  face  ca  legăturile  simbolice  să  nu fie urmărite (pe sistemele care acceptă
               legături simbolice).  Aceasta este opțiunea implicită dacă variabila de mediu POSIXLY_CORRECT  nu
               este definită.

       -i, --mime
               Determină  comanda  file  să emită șiruri de tip mime în loc de cele mai tradiționale care pot fi
               citite de om.  Astfel, aceasta poate spune ‘text/plain; charset=us-ascii’ în loc de “ASCII text”.

       --mime-type, --mime-encoding
               La fel ca -i, dar imprimă numai elementul (elementele) specificat(e).

       -k, --keep-going
               Nu se oprește la prima potrivire, continuă. Potrivirile ulterioare  vor  fi  precedate  de  șirul
               ‘„\012-”’.   Dacă  doriți  o  linie  nouă, consultați opțiunea -r.  Modelul magic cu cea mai mare
               valoare (consultați opțiunea -l) apare primul.

       -l, --list
               Afișează o listă de modele și valoarea acestora  sortate  descrescător  în  funcție  de  valoarea
               magic(5) care este utilizată pentru potrivire (a se vedea și opțiunea -k).

       -L, --dereference
               Această  opțiune  face  ca legăturile simbolice să fie urmate, la fel ca opțiunea cu nume similar
               din ls(1) (pe sistemele care acceptă legături simbolice). Aceasta este  opțiunea  implicită  dacă
               este definită variabila de mediu POSIXLY_CORRECT.

       -m, --magic-file magicfiles
               Specifică  o  listă  alternativă  de fișiere și directoare care conțin magic. Aceasta poate fi un
               singur element sau o listă separată prin două puncte (:). Dacă  un  fișier  magic  compilat  este
               găsit alături de un fișier sau director, acesta va fi utilizat în locul său.

       -N, --no-pad
               Nu completează numele fișierelor astfel încât acestea să se alinieze în ieșire.

       -n, --no-buffer
               Forțează  ca  ieșirea  standard  să  fie golită (flushed) după verificarea fiecărui fișier. Acest
               lucru este util numai dacă se verifică o listă de fișiere Aceasta este  destinată  utilizării  de
               către programele care doresc o ieșire de tip fișier dintr-o conductă.

       -p, --preserve-date
               Pe  sistemele  care  acceptă  utime(3)  sau  utimes(2),  încearcă  să păstreze timpul de acces al
               fișierelor analizate, pentru a pretinde că file nu le-a citit niciodată.

       -P, --parameter nume=valoare
               Definește diverse limite ale parametrilor.

               Nume         Valoare-implicită                                        Explicație
               bytes        1M         numărul maxim de octeți de citit din fișier
               elf_notes    256        numărul maxim de note ELF procesate
               elf_phnum    2K         numărul maxim de secțiuni de program ELF procesate
               elf_shnum    32K        numărul maxim de secțiuni ELF procesate
               elf_shsize   128MB      dimensiunea maximă a secțiunii ELF procesate
               encoding     65K        numărul maxim de octeți pentru determinarea codificării
               indir        50         limita de recursiune pentru magia indirectă
               name         100        limita numărului de utilizări pentru nume/utilizare magică
               regex        8K         limita de lungime pentru căutările regex

       -r, --raw
               Nu transformă caracterele neimprimabile în \ooo.  În  mod  normal,  file  transformă  caracterele
               neimprimabile în reprezentarea lor octală.

       -s, --special-files
               În  mod  normal,  file  încearcă  doar  să citească și să determine tipul fișierelor de argumente
               despre care stat(2) raportează  că  sunt  fișiere  obișnuite.  Acest  lucru  previne  problemele,
               deoarece  citirea  fișierelor  speciale poate avea consecințe deosebite. Specificarea opțiunii -s
               face ca file să citească și fișierele argument care sunt  fișiere  speciale  de  blocuri  sau  de
               caractere.  Acest  lucru este util pentru determinarea tipurilor de sistem de fișiere ale datelor
               din partițiile de disc brut, care sunt fișiere speciale de blocuri. De asemenea, această  opțiune
               face  ca  file  să  nu ia în considerare dimensiunea fișierului raportată de stat(2), deoarece pe
               unele sisteme aceasta raportează o dimensiune zero pentru partițiile de disc brut.

       -S, --no-sandbox
               Pe  sistemele  în  care  libseccomp  (https://github.com/seccomp/libseccomp)  este   disponibilă,
               opțiunea -S dezactivează bancul de probe (sandboxing) care este activat implicit. Această opțiune
               este  necesară  pentru  ca  file  să  execute programe externe de decomprimare, adică atunci când
               opțiunea -z este specificată și decompresoarele integrate nu sunt disponibile.  Pe  sistemele  în
               care bancul de probe nu este disponibil, această opțiune nu are niciun efect.

               Notă:  Această  versiune  Debian a fișierului a fost construită fără suport seccomp, deci această
               opțiune nu are niciun efect.

       -v, --version
               Afișează versiunea programului și iese.

       -z, --uncompress
               Încearcă să caute în interiorul fișierelor comprimate.

       -Z, --uncompress-noreport
               Încearcă să caute în interiorul fișierelor comprimate, dar  raportează  informații  numai  despre
               conținut, nu și despre comprimare.

       -0, --print0
               Emite  un  caracter  nul  ‘\0’  după  sfârșitul numelui fișierului. Frumos pentru ieșirea cut(1).
               Acest lucru nu afectează separatorul, care este în continuare afișat.

               Dacă această opțiune este repetată de mai multe ori, atunci file afișează doar numele  fișierului
               urmat  de  un  NUL  urmat de descriere (sau ERROR: text) urmat de un al doilea NUL pentru fiecare
               intrare.

       --help  Imprimă un mesaj de ajutor și iese.

MEDIU

       Variabila de mediu MAGIC poate fi utilizată pentru a defini numele implicit  al  fișierului  magic.  Dacă
       această  variabilă este definită, atunci file nu va încerca să deschidă $HOME/.magic.  file adaugă “.mgc”
       la valoarea acestei variabile, după caz. Variabila de mediu  POSIXLY_CORRECT  controlează  (pe  sistemele
       care  acceptă  legături  simbolice)  dacă  file va încerca sau nu să urmeze legături simbolice. Dacă este
       activată, atunci file urmează legătura simbolică, altfel nu.  Acest lucru este controlat și de  opțiunile
       -L și -h.

FIȘIERE

       /usr/share/misc/magic.mgc  Lista de numere magice compilată implicit.
       /usr/share/misc/magic      Directorul care conține fișierele magice implicite.

STARE DE IEȘIRE

       file  va  ieși  cu 0 dacă operația a avut succes sau >0 dacă a fost întâlnită o eroare. Următoarele erori
       provoacă mesaje de diagnosticare, dar nu afectează codul de ieșire din program (așa cum cere  POSIX),  cu
       excepția cazului în care este specificată -E:
                Un fișier nu poate fi găsit
                Nu există permisiunea de a citi un fișier
                Tipul fișierului nu poate fi determinat

EXEMPLE

             $ file file.c file /dev/{wd0a,hda}
             file.c:   C program text
             file:     ELF 32-bit LSB executable, Intel 80386, version 1 (SYSV),
                       dynamically linked (uses shared libs), stripped
             /dev/wd0a: block special (0/0)
             /dev/hda: block special (3/0)

             $ file -s /dev/wd0{b,d}
             /dev/wd0b: data
             /dev/wd0d: x86 boot sector

             $ file -s /dev/hda{,1,2,3,4,5,6,7,8,9,10}
             /dev/hda:   x86 boot sector
             /dev/hda1:  Linux/i386 ext2 filesystem
             /dev/hda2:  x86 boot sector
             /dev/hda3:  x86 boot sector, extended partition table
             /dev/hda4:  Linux/i386 ext2 filesystem
             /dev/hda5:  Linux/i386 swap file
             /dev/hda6:  Linux/i386 swap file
             /dev/hda7:  Linux/i386 swap file
             /dev/hda8:  Linux/i386 swap file
             /dev/hda9:  empty
             /dev/hda10: empty

             $ file -i file.c file /dev/{wd0a,hda}
             file.c:      text/x-c
             file:        application/x-executable
             /dev/hda:    application/x-not-regular-file
             /dev/wd0a:   application/x-not-regular-file

CONSULTAȚI ȘI

       hexdump(1), od(1), strings(1), magic(5)

CONFORMAREA CU STANDARDELE

       Se  consideră că acest program depășește definiția interfeței FILE(CMD) a Sistemului V, în măsura în care
       se poate determina din limbajul vag conținut în acesta. Comportamentul său este în mare parte  compatibil
       cu  programul  System  V  cu  același  nume. Cu toate acestea, această versiune cunoaște mai multă magie,
       astfel încât va produce rezultate diferite (deși mai precise) în multe cazuri.

       Singura diferență semnificativă între această versiune și System V  este  că  această  versiune  tratează
       orice  spațiu  alb  ca  delimitator,  astfel  încât  spațiile  din șirurile de modele trebuie eludate. De
       exemplu,

             >10     string  language impress        (imPRESS data)

       într-un fișier magic existent ar trebui să fie modificat în

             >10     string  language\ impress       (imPRESS data)

       În plus, în această versiune, dacă un șir de modele conține o bară oblică inversă, aceasta trebuie să fie
       eludată. De exemplu

             0       string          \begindata      Andrew Toolkit document

       într-un fișier magic existent ar trebui să fie modificat în

             0       string          \\begindata     Andrew Toolkit document

       Versiunile SunOS 3.2 și ulterioare de la Sun Microsystems includ o comandă file derivată din  cea  System
       V, dar cu unele extensii. Această versiune diferă de cea a Sun doar în moduri minore. Ea include extensia
       operatorului ‘&’, utilizat ca, de exemplu,

             >16     long&0x7fffffff >0              not stripped

SECURITATE

       Pe  sistemele  pe  care  este disponibilă libseccomp (https://github.com/seccomp/libseccomp), file impune
       limitarea apelurilor de sistem doar la cele necesare pentru funcționarea programului. Această aplicare nu
       oferă niciun beneficiu de securitate atunci când file este solicitat să  decomprime  fișiere  de  intrare
       care  rulează  programe  externe  cu  opțiunea -z.  Pentru a permite executarea decompresoarelor externe,
       trebuie să se dezactiveze bancul de probe utilizând opțiunea -S.

DIRECTORUL MAGIC

       Fișierele magice au fost colectate din diverse surse, în special din USENET, și  au  fost  completate  de
       diverși  autori.  Christos  Zoulas (adresa de mai jos) va colecta înregistrări suplimentare sau corectate
       ale fișierelor magice. O consolidare a intrărilor în fișierele magice va fi distribuită periodic.

       Ordinea intrărilor în fișierul magic este semnificativă. În funcție de sistemul  pe  care  îl  utilizați,
       ordinea în care sunt puse împreună poate fi incorectă.

ISTORIC

       A  existat  o  comandă  file  în  fiecare UNIX cel puțin de la versiunea Research 4 (pagina de manual din
       noiembrie 1973). Versiunea System V a introdus o schimbare majoră semnificativă: lista externă de  tipuri
       magice. Aceasta a încetinit ușor programul, dar l-a făcut mult mai flexibil.

       Acest  program,  bazat  pe  versiunea System V, a fost scris de Ian Darwin ⟨ian@darwinsys.com⟩ fără să se
       uite la codul sursă al altcuiva.

       John Gilmore a revizuit codul în detaliu, îmbunătățindu-l față de prima versiune. Geoff Collyer  a  găsit
       câteva neajunsuri și a furnizat câteva intrări magice în fișiere. Contribuții ale operatorului ‘&’ de Rob
       McMahon, ⟨cudcv@warwick.ac.uk⟩, 1989.

       Guy Harris, ⟨guy@netapp.com⟩, a făcut multe schimbări din 1993 până în prezent.

       Dezvoltarea inițială și întreținerea din 1990 până în prezent de Christos Zoulas ⟨christos@astron.com⟩.

       Modificat  de  Chris  Lowth ⟨chris@lowth.com⟩, 2000: gestionează opțiunea -i pentru a emite șiruri de tip
       mime, utilizând un fișier magic alternativ și o logică internă.

       Modificat de Eric Fischer ⟨enf@pobox.com⟩, iulie 2000, pentru a identifica codurile  de  caractere  și  a
       încerca să identifice limbile fișierelor non-ASCII.

       Modificat  de Reuben Thomas ⟨rrt@sc3d.org⟩, 2007-2011, pentru a îmbunătăți suportul MIME, a fuziona magia
       MIME și non-MIME, pentru a accepta directoare, precum și fișiere de magie, a aplica  multe  corecturi  de
       erori,  a  actualiza  și  corecta  o  mulțime  de  numere magice, a îmbunătăți sistemul de construcție, a
       îmbunătăți documentația și a rescrie legăturile Python în Python pur.

       Lista contribuitorilor la directorul ‘magic’ (fișiere magice) este prea lungă pentru a fi  inclusă  aici.
       Știți cine sunteți; vă mulțumim. Numeroși colaboratori sunt enumerați în fișierele sursă.

NOTIFICARE JURIDICĂ

       Drepturi  de autor © Ian F. Darwin, Toronto, Canada, 1986-1999.  Protejat de drepturile de autor standard
       Berkeley Software Distribution; a se vedea fișierul COPYING din distribuția sursei.

       Fișierele tar.h și is_tar.c au fost scrise de John Gilmore din programul său public  tar(1)  și  nu  sunt
       protejate de licența de mai sus.

ERORI

       Vă  rugăm  să  raportați  erorile  și  să  trimiteți  corecții  la  sistemul  de  urmărire  a erorilor la
       https://bugs.astron.com/  sau  la  lista  de  discuții   la   ⟨file@astron.com⟩   (vizitați   mai   întâi
       https://mailman.astron.com/mailman/listinfo/file pentru a vă abona).

DE FĂCUT

       Remedierea ieșirii astfel încât testele pentru fanioanele MIME și APPLE să nu fie necesare peste tot, iar
       ieșirea  efectivă  să  se  facă  într-un  singur loc. Acest lucru necesită un design. Sugestie: împingeți
       ieșirile posibile pe o listă, apoi alegeți ultima valoare  împinsă  (cea  mai  specifică,  se  speră)  la
       sfârșit sau utilizați o valoare implicită dacă lista este goală. Acest lucru nu ar trebui să încetinească
       evaluarea.

       Gestionarea  MAGIC_CONTINUE  și imprimarea \012- între intrări este stângace și complicată; restructurați
       și centralizați.

       O parte din logica de codare este codificată în encoding.c și poate fi mutată în fișierele magice dacă am
       avea o adnotare !:charset.

       Să se continue eliminarea tuturor erorilor de numere magice. Consultați Debian BTS pentru o sursă bună.

       Stocarea șirurilor arbitrar de lungi, de exemplu pentru modele %s,  astfel  încât  acestea  să  poată  fi
       imprimate. Rezolvă eroarea Debian #271672.  Acest lucru poate fi realizat prin alocarea șirurilor într-un
       grup  de  șiruri,  stocarea  grupului  de  șiruri  la  sfârșitul  fișierului magic și convertirea tuturor
       indicatorilor de șiruri în distanțe relative din grupul de șiruri.

       Adăugarea sintaxei pentru decalaje relative după nivelul curent (eroarea Debian #466037).

       Fă ca «file -ki» să funcționeze, adică să ofere mai multe tipuri MIME.

       Adaugă o bibliotecă zip pentru a putea arunca o privire în interiorul documentelor  Office2007  pentru  a
       imprima mai multe detalii despre conținutul acestora.

       Adaugă o opțiune de imprimare a adreselor URL pentru sursele de descriere a fișierelor.

       Combină  căutările de scripturi și adaugă o modalitate de corelare a numelor executabile cu tipurile MIME
       (de exemplu, o valoare magică pentru !:mime care face ca șirul rezultat să  fie  căutat  într-un  tabel).
       Acest  lucru ar evita adăugarea aceleiași valori magice în mod repetat pentru fiecare nou interpret hash-
       bang.

       Atunci când un descriptor de fișier este disponibil, putem omite și  ajusta  memoria  tampon  în  loc  de
       gestionarea memoriei tampon pe care o facem acum.

       Corectarea  “name”  și  “use”  pentru a verifica coerența la momentul compilării ( “name” duplicat, “use”
       care indică “name” nedefinit ). Fă “name” / “use” mai eficient prin păstrarea unei liste sortate de nume.
       Cazul special „^” pentru a inversa  ordinea  de  biți  „endianness”  în  analizor,  astfel  încât  să  nu
       trebuiască să fie eludat, și documentează-l.

       Dacă  decalajele specificate intern în fișier depășesc dimensiunea memoriei tampon (variabila HOWMANY din
       file.h), atunci nu căutăm la acel decalaj, ci renunțăm. Ar fi mai bine dacă gestionarea  memoriei  tampon
       s-ar  face  atunci  când  descriptorul  de  fișier  este disponibil, astfel încât să putem căuta în jurul
       fișierului. Trebuie totuși să fim atenți, deoarece acest lucru are considerente de performanță  și,  prin
       urmare, de securitate, deoarece se pot încetini lucrurile prin căutarea repetată.

       Acum  există  suport  pentru  păstrarea  unor tampoane separate și pentru a avea distanțe de la sfârșitul
       fișierului, dar gestionarea internă a tampoanelor necesită încă o revizuire.

DISPONIBILITATE

       Puteți obține ultima versiune a autorului original prin FTP anonim la adresa ftp.astron.com în directorul
       /pub/file/file-X.YZ.tar.gz.

TRADUCERE

       Traducerea   în   limba   română   a   acestui   manual   a   fost   făcută   de   Remus-Gabriel    Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această  traducere  este  documentație  gratuită;  citiți  Licența  publică  generală  GNU  Versiunea  3:
       https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html sau o  versiune  ulterioară  cu  privire  la  condiții  privind
       drepturile de autor.  NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

       Dacă   găsiți   erori   în   traducerea   acestui   manual,   vă   rugăm   să   trimiteți  un  e-mail  la
       translation-team-ro@lists.sourceforge.net .

Debian                                           7 aprilie 2024                                          FILE(1)