Provided by: manpages-ro_4.27.0-1_all bug

NUME

       modprobe.d - directorul de configurare pentru modprobe

SINOPSIS

       /etc/modprobe.d/*.conf

       /run/modprobe.d/*.conf

       /usr/local/lib/modprobe.d/*.conf

       /usr/lib/modprobe.d/*.conf

       /lib/modprobe.d/*.conf

DESCRIERE

       Deoarece comanda modprobe poate adăuga sau elimina mai mult de un modul, datorită faptului că modulele au
       dependențe,  avem  nevoie de o metodă de specificare a opțiunilor care trebuie utilizate cu acele module.
       De asemenea, le putem utiliza pentru a crea nume-alias convenabile: nume alternative pentru un modul, sau
       pot înlocui comportamentul normal al comenzii  modprobe  pentru  cei  cu  cerințe  speciale  (cum  ar  fi
       inserarea mai multor module).

       Rețineți  că  numele  modulelor și ale numelor-alias (precum alte nume de module) pot avea „-” sau „_” în
       ele: ambele sunt interschimbabile în toate comenzile modulelor, deoarece conversia semnelor de subliniere
       are loc automat.

FORMAT DE CONFIGURARE

       Fișierele de configurare conțin câte o comandă pe linie, liniile goale și liniile care încep cu „#” fiind
       ignorate (util pentru adăugarea de comentarii). Un „\”  la  sfârșitul  unei  linii  face  ca  aceasta  să
       continue pe linia următoare, ceea ce face fișierele puțin mai ordonate.

       Consultați secțiunea COMENZI de mai jos pentru mai multe informații.

DIRECTOARELE DE CONFIGURARE ȘI PRECEDENȚA

       Fișierele  de  configurare  sunt  citite  din  directoarele  enumerate  în  SINOPSIS în această ordine de
       prioritate. Odată ce un fișier  cu  un  nume  dat  este  încărcat,  orice  fișier  cu  același  nume  din
       directoarele următoare este ignorat

       Toate  fișierele de configurare sunt sortate în ordine lexicografică, indiferent de directorul în care se
       află . Fișierele de configurare pot fi fie complet înlocuite (prin a avea un nou fișier de configurare cu
       același nume într-un director cu prioritate mai mare), fie parțial înlocuite (prin a avea  un  fișier  de
       configurare care este ordonat ulterior).

       NOTĂ:   Directoarele   de   configurare   pot   fi   modificate  prin  intermediul  variabilei  de  mediu
       MODPROBE_OPTIONS. A se vedea secțiunea MEDIU din modprobe(8).

COMENZI

       alias caracter-Joker nume-modul
           Acest lucru vă permite  să  dați  nume  alternative  pentru  un  modul.  De  exemplu:  „alias  my-mod
           really_long_modulename”   înseamnă   că   puteți  utiliza  «modprobe  my-mod»  în  loc  de  «modprobe
           really_long_modulename». De asemenea, puteți utiliza  caractere-joker  de  tip  shell,  astfel  încât
           „alias  my-mod*  really_long_modulename”  înseamnă  că  «modprobe  my-mod-ceva» are același efect. Nu
           puteți avea nume-alias către alte nume-alias (aceasta este o  nebunie),  dar  numele-alias  pot  avea
           opțiuni, care vor fi adăugate la orice alte opțiuni.

           Rețineți  că  modulele  pot  conține,  de  asemenea, propriile lor nume-alias pe care le puteți vedea
           utilizând modinfo. Aceste nume-alias sunt utilizate în ultimă instanță (adică dacă nu există un modul
           real, comanda install, remove sau alias în configurare).

       blacklist nume-modul
           Modulele pot conține propriile lor nume-alias:  de  obicei,  acestea  sunt  nume-alias  care  descriu
           dispozitivele  pe  care  le administrează, cum ar fi „pci:123...”. Aceste nume-alias „interne” pot fi
           anulate prin cuvintele-cheie normale „alias”, dar există cazuri în care două  sau  mai  multe  module
           administrează aceleași dispozitive sau un modul pretinde în mod eronat că administrează un dispozitiv
           pe care nu îl administrează: cuvântul-cheie blacklist indică faptul că toate numele-alias interne ale
           respectivului modul trebuie ignorate.

       install nume-modul comanda...
           Această  comandă instruiește modprobe să execute comanda dvs. în loc să insereze modulul în nucleu în
           mod normal. Comanda poate fi orice comandă shell: acest lucru vă permite să efectuați  orice  fel  de
           procesare  complexă doriți. De exemplu, dacă modulul „fred” funcționează mai bine cu modulul „barney”
           deja instalat (dar nu depinde de acesta, deci modprobe nu îl va încărca  automat),  ați  putea  spune
           «install  fred  /sbin/modprobe  barney;  /sbin/modprobe  --ignore-install fred», care ar face ceea ce
           doriți. Observați --ignore-install, care împiedică al doilea  modprobe  să  ruleze  din  nou  aceeași
           comandă install. Vedeți și comanda remove de mai jos.

           Viitorul  pe termen lung al acestei comenzi ca soluție la problema furnizării de dependențe de module
           suplimentare nu este asigurat și se intenționează înlocuirea acestei comenzi  cu  un  avertisment  cu
           privire  la  eventuala  sa  eliminare  sau  depreciere  la  un  moment  dat într-o versiune viitoare.
           Utilizarea sa complică determinarea automată a dependențelor  modulelor  de  către  instrumentele  de
           distribuție,  cum  ar  fi  «mkinitrd» (deoarece acestea trebuie acum să interpreteze cumva ceea ce ar
           putea face comenzile install. Într-o  lume  perfectă,  modulele  ar  furniza  toate  informațiile  de
           dependență  fără  utilizarea acestei comenzi și se lucrează în prezent la implementarea suportului de
           dependențe „soft” (opționale) în cadrul nucleului Linux.

           Dacă utilizați șirul „$CMDLINE_OPTS” în comandă, acesta va fi înlocuit de orice  opțiuni  specificate
           în  linia  de  comandă  modprobe.  Acest  lucru  poate  fi  util deoarece utilizatorii se așteaptă ca
           «modprobe fred opt=1» să transmită modulului argumentul „opt=1”, chiar dacă există o comandă  install
           în  fișierul  de  configurare. Astfel, exemplul nostru de mai sus devine «install fred /sbin/modprobe
           barney; /sbin/modprobe --ignore-install fred $CMDLINE_OPTS».

       options nume-modul opțiune...
           Această comandă vă permite să adăugați opțiuni la modulul nume-modul (care  poate  fi  un  alias)  de
           fiecare  dată  când acesta este introdus în nucleu: fie direct (utilizând «modprobe nume-modul»), fie
           pentru că modulul introdus depinde de acest modul.

           Toate opțiunile sunt adăugate împreună: ele pot proveni de la o  intrare  option  pentru  modulul  în
           sine, pentru un alias și din linia de comandă.

       remove nume-modul comanda...
           Aceasta  este  similară  cu  comanda install de mai sus, cu excepția faptului că este invocată atunci
           când se execută «modprobe -r».

       softdep nume-modul pre: module... post: module...
           Comanda softdep vă permite să specificați dependențele modulelor „soft”,  sau  opționale.  nume-modul
           poate  fi  utilizat  fără  aceste  module  opționale instalate, dar de obicei cu unele caracteristici
           lipsă. De exemplu, un controlor pentru un HBA de stocare poate necesita  încărcarea  unui  alt  modul
           pentru a utiliza caracteristicile de gestionare.

           modulele  pre-deps  și  post-deps  sunt  liste  de  nume  și/sau  nume-alias ale altor module pe care
           «modprobe» va încerca să le instaleze (sau să le elimine) în ordine înainte și după modulul principal
           dat în argumentul nume-modul.

           Exemplu: Să presupunem că „softdep c pre: a b post: d e” este  prevăzut  în  configurare.  Executarea
           «modprobe  c»  este  acum  echivalentă  cu  «modprobe  a  b  c  d  e»  fără softdep. Opțiunile precum
           „--use-blacklist” sunt aplicate tuturor modulelor specificate, în timp  ce  parametrii  modulului  se
           aplică numai modulului c.

           Notă: dacă există comenzi install sau remove cu același argument nume-modul, softdep are întâietate.

       weakdep nume-modul module...
           Comanda  weakdep  vă  permite  să specificați dependențe slabe de modul. Acestea sunt similare cu pre
           softdep, cu diferența că spațiul utilizatorilor nu  încearcă  să  încarce  acea  dependență  înaintea
           modulului  specificat.  În  schimb, nucleul poate solicita una sau mai multe dintre acestea în timpul
           testării modulului, în funcție de hardware-ul la care este asociat. Scopul modulului weak este  de  a
           permite  unui  controlor să specifice că o anumită dependență poate fi necesară, astfel încât aceasta
           să fie prezentă în sistemul de fișiere (de exemplu, în initramfs) atunci când modulul respectiv  este
           testat.

           Exemplu:  Să  presupunem  „weakdep  c a b”. Un program care creează un initramfs știe că ar trebui să
           adauge a, b și c la sistemul de fișiere, deoarece a și b pot fi necesare/dorite la momentul  rulării.
           Atunci  când  c  este  încărcat  și  este  testat,  acesta poate efectua apeluri la request_module(),
           determinând încărcarea lui a sau b.

COMPATIBILITATE

       O versiune viitoare a «kmod» va veni cu un avertisment puternic pentru a evita utilizarea install așa cum
       s-a explicat mai sus. Acest lucru se va întâmpla odată ce suportul pentru dependențele soft în nucleu  va
       fi  complet.  Acest  suport  va  completa suportul softdep existent în cadrul acestui instrument, oferind
       astfel de dependențe direct în cadrul modulelor.

DREPTURI DE AUTOR

       Această pagină de manual a fost  inițial  publicată  cu  drepturi  de  autor  2004,  Rusty  Russell,  IBM
       Corporation.

CONSULTAȚI ȘI

       modprobe(8), modules.dep(5)

ERORI

       Vă  rugăm  să  transmiteți  orice  raport  de  eroare  la  sistemul  de  urmărire  a  erorilor al kmod la
       https://github.com/kmod-project/kmod/issues/, împreună cu versiunea utilizată,  pașii  de  reproducere  a
       problemei și rezultatul așteptat.

AUTORI

       Numeroase  contribuții  au venit de pe lista de discuții linux-modules <linux-modules@vger.kernel.org> și
       din Github. Dacă aveți o clonă de kmod.git în sine, ieșirea din git-shortlog(1) și git-blame(1) vă  poate
       arăta autorii pentru anumite părți ale proiectului.

       Lucas De Marchi <lucas.de.marchi@gmail.com>  este responsabilul actual al proiectului.

TRADUCERE

       Traducerea    în   limba   română   a   acestui   manual   a   fost   făcută   de   Remus-Gabriel   Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este  documentație  gratuită;  citiți  Licența publică generală GNU Versiunea 3  sau  o
       versiune   ulterioară   cu  privire  la  condiții  privind  drepturile  de  autor.   NU  se  asumă  NICIO
       RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să  trimiteți  un  e-mail  la  translation-team-
       ro@lists.sourceforge.net.

kmod                                             25 aprilie 2025                                   MODPROBE.D(5)