Provided by: manpages-ro_4.26.0-1_all bug

NUME

       wget - instrumentul de descărcare din rețea neinteractiv

SINOPSIS

       wget [opțiune]... [URL]...

DESCRIERE

       GNU wget este un instrument gratuit pentru descărcarea non-interactivă de fișiere din Internet. Acceptă
       protocoalele HTTP, HTTPS și FTP, precum și preluarea prin proxy-uri HTTP.

       wget este non-interactiv, ceea ce înseamnă că poate funcționa în fundal, în timp ce utilizatorul nu este
       conectat. Acest lucru vă permite să începeți o recuperare și să vă deconectați de la sistem, lăsându-l pe
       wget să termine munca. În schimb, majoritatea navigatoarelor web necesită prezența constantă a
       utilizatorului, ceea ce poate fi un mare impediment atunci când se transferă o mulțime de date.

       wget poate urmări legăturile din paginile HTML, XHTML și CSS, pentru a crea versiuni locale ale siturilor
       web de la distanță, recreând complet structura de directoare a sitului original. Acest lucru este denumit
       uneori „descărcare recursivă”. În timp ce face acest lucru, wget respectă Standardul de excludere a
       roboților (/robots.txt). wget poate fi instruit să convertească legăturile din fișierele descărcate
       pentru a indica fișierele locale, pentru vizualizare în modul deconectat.

       wget a fost conceput pentru a fi robust în cazul conexiunilor de rețea lente sau instabile; dacă o
       descărcare eșuează din cauza unei probleme de rețea, va continua să încerce până când fișierul va fi
       recuperat în întregime. În cazul în care serverul acceptă reluarea, acesta va instrui serverul să
       continue descărcarea din punctul în care a fost întreruptă.

OPȚIUNI

   Sintaxa opțiunilor
       Deoarece wget folosește GNU getopt pentru a procesa argumentele din linia de comandă, fiecare opțiune are
       o formă lungă alături de cea scurtă. Opțiunile lungi sunt mai ușor de reținut, dar necesită timp pentru a
       fi tastate. Puteți amesteca în mod liber diferite stiluri de opțiuni sau puteți specifica opțiuni după
       argumentele liniei de comandă. Astfel, puteți scrie:

        wget -r --tries=10 http://fly.srk.fer.hr/ -o jurnal

       Spațiul dintre opțiunea care acceptă un argument și argument poate fi omis. În loc de -o jurnal se poate
       scrie -ojurnal.

       Puteți pune împreună mai multe opțiuni care nu necesită argumente, cum ar fi:

        wget -drc <URL>

       Acest lucru este complet echivalent cu:

        wget -d -r -c <URL>

       Deoarece opțiunile pot fi specificate după argumente, puteți să le terminați cu --. Astfel, următoarea
       comandă va încerca să descarce URL-ul -x, raportând eșecul în jurnal:

        wget -o jurnal -- -x

       Toate opțiunile care acceptă liste separate prin virgule respectă convenția conform căreia specificarea
       unei liste goale șterge valoarea acesteia. Acest lucru poate fi util pentru a șterge parametrii .wgetrc.
       De exemplu, dacă .wgetrc definește parametrul "exclude_directories" la /cgi-bin, exemplul următor îl va
       reinițializa mai întâi și apoi îl va defini pentru a exclude /~nobody și /~somebody. De asemenea, puteți
       curăța listele din .wgetrc.

        wget -X "" -X /~nobody,/~somebody

       Majoritatea opțiunilor care nu acceptă argumente sunt opțiuni booleane, denumite astfel deoarece starea
       lor poate fi captată cu o variabilă de tip da-sau-nu („boolean”). De exemplu, --follow-ftp îi indică lui
       wget să urmărească legăturile FTP din fișierele HTML și, pe de altă parte, --no-glob îi indică să nu
       efectueze căutarea de fișiere la adresele URL FTP folosind modele cu caractere joker. O opțiune booleană
       este fie afirmativă, fie negativă (începând cu --no). Toate aceste opțiuni au în comun câteva
       proprietăți.

       Cu excepția cazului în care se specifică altfel, se presupune că comportamentul implicit este opusul
       celui pe care îl realizează opțiunea. De exemplu, existența documentată a opțiunii --follow-ftp presupune
       că opțiunea implicită este de a nu urmări legăturile FTP din paginile HTML.

       Opțiunile afirmative pot fi negate prin adăugarea prefixului --no- la numele opțiunii; opțiunile negative
       pot fi negate prin omiterea prefixului --no-. Acest lucru ar putea părea superfluu - dacă valoarea
       implicită a unei opțiuni afirmative este de a nu face ceva, atunci de ce să oferim o modalitate de a o
       dezactiva în mod explicit? Dar fișierul de configurare poate, de fapt, să schimbe valoarea implicită. De
       exemplu, utilizarea „follow_ftp = on” în .wgetrc face ca wget  urmeze în mod implicit legăturile FTP,
       iar utilizarea --no-follow-ftp este singura modalitate de a restabili valoarea implicită din fabrică din
       linia de comandă.

   Opțiuni de bază pentru pornire
       -V
       --version
           Afișează versiunea lui wget și iese.

       -h
       --help
           Afișează un mesaj de ajutor care descrie toate opțiunile din linia de comandă a lui wget.

       -b
       --background
           Trece  în  fundal  imediat  după  pornire.  Dacă  nu este specificat niciun fișier de ieșire prin -o,
           ieșirea este redirecționată către wget-log.

       -e comanda
       --execute comanda
           Execută comanda ca și cum ar fi o parte din .wgetrc. O comandă astfel invocată va fi  executată  după
           comenzile din .wgetrc, având astfel prioritate față de acestea. Dacă trebuie să specificați mai multe
           comenzi wgetrc, utilizați mai multe instanțe de -e.

   Opțiuni de jurnalizare și de fișier de intrare
       -o fișier-jurnal
       --output-file=fișier-jurnal
           Înregistrează  toate  mesajele în fișier-jurnal. În mod normal, mesajele sunt raportate la ieșirea de
           eroare standard.

       -a fișier-jurnal
       --append-output=fișier-jurnal
           Adaugă la fișier--jurnal. Este la fel ca -o, numai că se adaugă la fișier-jurnal în loc să suprascrie
           vechiul fișier jurnal. Dacă fișier-jurnal nu există, se creează un fișier nou.

       -d
       --debug
           Activează ieșirea de depanare, ceea ce înseamnă diverse informații  importante  pentru  dezvoltatorii
           lui wget în cazul în care acesta nu funcționează corect. Este posibil ca administratorul de sistem să
           fi  ales  să  compileze wget fără suport pentru depanare, caz în care -d nu va funcționa. Rețineți că
           compilarea cu suport de depanare este întotdeauna sigură --- wget compilat cu suport de  depanare  nu
           va imprima nicio informație de depanare, cu excepția cazului în care este solicitată cu -d.

       -q
       --quiet
           Dezactivează ieșirea lui wget.

       -v
       --verbose
           Activează  ieșirea  de  informații  detaliate,  cu  toate  datele disponibile. Ieșirea implicită este
           descriptivă.

       -nv
       --no-verbose
           Dezactivează ieșirea descriptivă fără a fi complet silențioasă (utilizați -q pentru aceasta), ceea ce
           înseamnă că mesajele de eroare și informațiile de bază sunt totuși afișate.

       --report-speed=tip
           Lățimea de bandă de ieșire ca tip. Singura valoare acceptată este bits.

       -i fișier
       --input-file=fișier
           Citește adresele URL dintr-un fișier local sau extern. Dacă - este specificat ca fișier, adresele URL
           sunt citite de la intrarea standard. Folosiți ./- pentru a citi dintr-un fișier numit literalmente -.

           Dacă se utilizează această funcție, nu este necesar să fie prezente adrese URL în linia  de  comandă.
           În  cazul  în care există adrese URL atât în linia de comandă, cât și într-un fișier de intrare, cele
           din linia de comandă vor fi primele care vor fi recuperate. Dacă  --force-html  nu  este  specificat,
           atunci fișier trebuie să fie format dintr-o serie de adrese URL, una pe linie.

           Cu  toate acestea, dacă specificați --force-html, documentul va fi considerat ca fiind html. În acest
           caz, este posibil să aveți probleme cu legăturile relative, pe care le puteți  rezolva  fie  adăugând
           „<base href="url">” în documente, fie specificând „--base=url” în linia de comandă.

           Dacă  fișier  este  un  fișier  extern,  documentul va fi tratat automat ca html dacă Content-Type se
           potrivește cu text/html. În plus, locația fișierului va fi utilizată implicit ca bază href dacă nu  a
           fost specificată niciuna.

       --input-metalink=fișier
           Descarcă  fișierele  cuprinse  în  fișierul  Metalink  local.  Sunt  acceptate  versiunile 3 și 4 ale
           Metalink.

       --keep-badhash
           Păstrează fișierele Metalink descărcate cu o sumă de  control  greșită.  Adaugă  .badhash  la  numele
           fișierelor  Metalink  care  au  o  sumă de control necorespunzătoare, dar fără a suprascrie fișierele
           existente.

       --metalink-over-http
           Emite o cerere HTTP HEAD în loc de GET și extrage metadatele Metalink din anteturile de răspuns. Apoi
           trece la descărcarea Metalink. În cazul în care nu se găsesc metadate Metalink valide, se  revine  la
           descărcarea    HTTP    obișnuită.    Activează    descărcarea/procesarea   fișierelor   Content-Type:
           application/metalink4+xml.

       --metalink-index=număr
           Stabilește NUMĂRUL ordinal al meta-url-ului application/metalink4+xml al Metalink. De la 1 la numărul
           total de „application/metalink4+xml” disponibile. Specificați 0 sau inf pentru a  alege  primul  bun.
           Meta-url-urile,  cum  ar fi cele de la un --metalink-over-http, pot fi sortate după valoarea cheii de
           prioritate; țineți cont de aceasta pentru a alege NUMĂRUL corect.

       --preferred-location
           Stabilește locația preferată pentru resursele Metalink. Acest lucru are efect dacă  sunt  disponibile
           mai multe resurse cu aceeași prioritate.

       --xattr
           Activează  utilizarea  atributelor  extinse  ale  sistemului  de  fișiere  pentru  a salva adresa URL
           originală și valoarea antetului HTTP Referer, dacă este utilizată.

           Rețineți că adresa URL poate conține informații private, cum ar fi jetoane de acces sau acreditări.

       -F
       --force-html
           Atunci când datele de intrare sunt citite dintr-un fișier, forțează ca acesta să  fie  tratat  ca  un
           fișier  HTML.  Acest  lucru  vă  permite  să preluați legături relative din fișiere HTML existente pe
           discul local, adăugând „<base href="url">” la  HTML  sau  utilizând  opțiunea  de  linie  de  comandă
           „--base”.

       -B URL
       --base=URL
           Rezolvă  legăturile  relative  folosind  URL  ca  punct  de referință, atunci când citește legăturile
           dintr-un fișier HTML specificat prin opțiunea -i/--input-file (împreună cu  --force-html  sau  atunci
           când  fișierul  de  intrare  a  fost  preluat de la distanță de pe un server care îl descrie ca fiind
           HTML). Acest lucru este echivalent cu prezența unei etichete „BASE” în fișierul de intrare  HTML,  cu
           adresa URL ca valoare pentru atributul „href”.

           De  exemplu, dacă specificați http://foo/bar/a.html pentru adresa URL, iar wget citește ../baz/b.html
           din fișierul de intrare, acesta va fi rezolvat ca http://foo/baz/b.html.

       --config=FIȘIER
           Specifică locația unui fișier de pornire pe care doriți să îl utilizați  în  locul  celor  implicite.
           Utilizați  opțiunea  „--no-config”  pentru  a  dezactiva citirea fișierelor de configurare. Dacă sunt
           indicate atât „--config”, cât și „--no-config”, „--no-config” este ignorată.

       --rejected-log=fișier-jurnal
           Înregistrează toate respingerile adreselor URL în fișier-jurnal  ca  valori  separate  prin  virgule.
           Valorile includ motivul respingerii, adresa URL și adresa URL părinte în care a fost găsită.

   Opțiuni de descărcare
       --bind-address=ADRESA
           Când  se  fac  conexiuni  TCP/IP  client, se face legătura cu ADRESA de pe calculatorul local. ADRESA
           poate fi specificată ca nume de gazdă sau adresă IP. Această opțiune poate fi utilă în cazul în  care
           mașina dumneavoastră este asociată cu mai multe IP-uri.

       --bind-dns-address=ADRESA
           [numai  cu  libcares] Această adresă înlocuiește ruta pentru cererile DNS. Dacă aveți vreodată nevoie
           să ocoliți configurările standard din „/etc/resolv.conf”, această opțiune, împreună cu --dns-servers,
           vă este prietenă. ADRESA trebuie să fie specificată fie ca adresă IPv4,  fie  ca  adresă  IPv6.  wget
           trebuie să fie construit cu libcares pentru ca această opțiune să fie disponibilă.

       --dns-servers=ADRESE
           [numai  cu  libcares]  Adresele date înlocuiesc adresele standard ale serverului de nume, de exemplu,
           așa cum sunt configurate în „/etc/resolv.conf”. ADRESELE pot fi specificate fie ca adrese  IPv4,  fie
           ca  adrese  IPv6,  separate prin virgule. wget trebuie să fie construit cu libcares pentru ca această
           opțiune să fie disponibilă.

       -t număr
       --tries=număr
           Stabilește numărul de încercări la număr. Specificați 0 sau inf pentru încercări  infinite.  Valoarea
           implicită  este  de  20  de  încercări,  cu  excepția erorilor fatale, cum ar fi „connection refused”
           (conexiune refuzată) sau „not found -- (404)” (nu a fost găsit -- 404), care nu sunt încercate.

       -O fișier
       --output-document=fișier
           Documentele nu vor fi scrise în fișierele corespunzătoare, ci toate vor fi  concatenate  împreună  și
           scrise  în  fișier.  Dacă  - este utilizat ca fișier, documentele vor fi afișate la ieșirea standard,
           dezactivând conversia legăturilor. Folosiți ./- pentru a scrie într-un fișier numit literalmente -.

           Utilizarea lui -O nu înseamnă pur și simplu „utilizează numele fișier în locul celui  din  URL”;  mai
           degrabă,  este  analogă  cu  redirecționarea  shell-ului:  «wget  -O fișier http://foo» este menit să
           funcționeze ca «wget -O - http://foo > fișier»; fișier va fi trunchiat imediat,  iar  tot  conținutul
           descărcat va fi scris acolo.

           Din  acest  motiv,  -N  (pentru  verificarea mărcii temporale) nu este acceptată în combinație cu -O:
           deoarece fișier este întotdeauna nou creat, acesta va avea întotdeauna o marcă temporală foarte nouă.
           În cazul în care se utilizează această combinație, se va emite un avertisment.

           În mod similar, este posibil ca utilizarea -r sau -p cu -O să nu funcționeze așa  cum  vă  așteptați:
           wget nu va descărca doar primul fișier în fișier și apoi va descărca restul în numele lor normal: tot
           conținutul  descărcat  va fi plasat în fișier. Acest lucru a fost dezactivat în versiunea 1.11, dar a
           fost reintrodus (cu un avertisment) în versiunea 1.11.2, deoarece există unele cazuri în  care  acest
           comportament poate avea într-adevăr o anumită utilitate.

           O combinație cu -nc este acceptată numai în cazul în care fișierul de ieșire dat nu există.

           Rețineți  că  o  combinație  cu  -k  este  permisă  numai atunci când se descarcă un singur document,
           deoarece în acest caz se vor converti toate adresele URI relative în externe; -k nu are  sens  pentru
           mai  multe  adrese URI atunci când toate sunt descărcate într-un singur fișier; -k poate fi utilizată
           numai atunci când rezultatul este un fișier obișnuit.

       -nc
       --no-clobber
           Dacă un fișier este descărcat de mai multe ori în același director, comportamentul lui  wget  depinde
           de  câteva  opțiuni,  inclusiv  -nc.  În  anumite  cazuri,  fișierul  local  va  fi făcut șnițel, sau
           suprascris, în cazul descărcărilor repetate. În alte cazuri, acesta va fi păstrat.

           Atunci când se execută wget fără -N, -nc, -r sau -p, descărcarea aceluiași fișier în același director
           va avea ca rezultat păstrarea copiei originale a fișierului și  numirea  celei  de-a  doua  copii  ca
           fișier.1.  Dacă  fișierul respectiv este descărcat din nou, a treia copie se va numi fișier.2, și așa
           mai departe. Acesta este, de asemenea, comportamentul cu -nd, chiar dacă -r sau -p sunt  în  vigoare.
           Atunci  când se specifică -nc, acest comportament este suprimat, iar wget va refuza să descarce copii
           mai noi ale fișierului. Prin urmare, „no-clobber” este de fapt o denumire  greșită  în  acest  mod  -
           aceasta nu împiedică suprascrierea (deoarece sufixele numerice împiedicau deja suprascrierea), ci mai
           degrabă salvarea mai multor versiuni este operația ce este împiedicată.

           Atunci  când  se  execută  wget cu -r sau -p, dar fără -N, -nd sau -nc, re-descărcarea unui fișier va
           avea ca rezultat faptul că noua copie o va suprascrie pur și simplu pe cea veche. Adăugarea  lui  -nc
           va  împiedica  acest comportament, făcând în schimb ca versiunea originală să fie păstrată, iar orice
           copie mai nouă de pe server să fie ignorată.

           Atunci când se execută wget cu -N, cu sau fără -r sau -p, decizia de a descărca sau nu  o  copie  mai
           nouă  a  unui  fișier  depinde  de  data  și  ora  locală  și de cea de la distanță și de dimensiunea
           fișierului. -nc nu poate fi specificată în același timp cu -N.

           O combinație cu -O/--output-document este acceptată numai în cazul în care fișierul de ieșire dat  nu
           există.

           Rețineți că atunci când se specifică -nc, fișierele cu sufixele .html sau .htm vor fi încărcate de pe
           discul local și analizate ca și cum ar fi fost preluate de pe Web.

       --backups=copii-de-rezervă
           Înainte  de  a  (supra)scrie un fișier, face o copie de rezervă a unui fișier existent prin adăugarea
           unui sufix .1 (_1 pe VMS) la numele fișierului. Astfel de fișiere de rezervă sunt rotite în .2, .3 și
           așa mai departe, până la copii-de-rezervă (și se pierd dincolo de acesta).

       --no-netrc
           Nu încearcă să obțină acreditările din fișierul .netrc. În mod implicit, fișierul .netrc este  căutat
           pentru  acreditări  în cazul în care nu a fost transmis niciunul în linia de comandă și este necesară
           autentificarea.

       -c
       --continue
           Continuă să recupereze un fișier  descărcat  parțial.  Această  opțiune  este  utilă  când  vreți  să
           finalizați o descărcare a unei instanțe anterioare a wget, sau a unui alt program. De exemplu:

            wget -c ftp://sunsite.doc.ic.ac.uk/ls-lR.Z

           Dacă  există  un  fișier  numit  ls-lR.Z în directorul curent, wget va presupune că acesta este prima
           porțiune a fișierului de la distanță și va cere serverului să continue recuperarea de  la  o  poziție
           egală cu lungimea fișierului local.

           Rețineți  că  nu  este  necesar să specificați această opțiune dacă doriți doar ca apelarea curentă a
           wget să reîncerce descărcarea unui fișier  în  cazul  în  care  conexiunea  se  pierde  la  jumătatea
           drumului.  Acesta  este  comportamentul  implicit.  Opțiunea -c afectează doar reluarea descărcărilor
           începute înainte de această invocare a wget și ale căror fișiere locale sunt încă în așteptare.

           Fără opțiunea -c, exemplul anterior ar fi descărcat doar fișierul de la distanță în ls-lR.Z.1, lăsând
           în pace fișierul trunchiat ls-lR.Z.

           Dacă utilizați opțiunea -c pe un fișier care  nu  este  gol,  iar  serverul  nu  acceptă  continuarea
           descărcării, wget va reporni descărcarea de la zero și va suprascrie în întregime fișierul existent.

           Începând  cu  wget 1.7, dacă utilizați opțiunea -c pe un fișier care are aceeași dimensiune ca și cel
           de pe server, wget va refuza să descarce fișierul și va afișa un mesaj explicativ. Același  lucru  se
           întâmplă și atunci când fișierul este mai mic pe server decât cel local (probabil din cauză că a fost
           modificat  pe server de la ultima încercare de descărcare) --- deoarece „continuarea” nu are sens, nu
           are loc nicio descărcare.

           Pe de altă parte, în timp ce se utilizează opțiunea -c, orice fișier care este  mai  mare  pe  server
           decât  la  nivel  local va fi considerat o descărcare incompletă și doar „(lungimea(de la distanță) -
           lungimea(locală))” octeți vor  fi  descărcați  și  adăugați  la  sfârșitul  fișierului  local.  Acest
           comportament  poate  fi  de  dorit  în  anumite  cazuri - de exemplu, puteți utiliza wget -c pentru a
           descărca doar noua porțiune care a fost adăugată la o colecție de date sau la un fișier jurnal.

           Cu toate acestea, dacă fișierul este mai mare pe server pentru că a fost modificat, spre deosebire de
           doar adăugat, veți obține un fișier deformat. wget  nu  are  nicio  modalitate  de  a  verifica  dacă
           fișierul  local  este  într-adevăr  un  prefix  valid  al  fișierului de la distanță. Trebuie să fiți
           deosebit de atenți la acest aspect atunci când utilizați -c împreună cu -r, deoarece  fiecare  fișier
           va fi considerat drept candidat la „descărcare incompletă”.

           Un  alt  caz în care veți obține un fișier deformat dacă încercați să utilizați opțiunea -c este dacă
           aveți un proxy HTTP deficitar care inserează un  șir  „transfer  întrerupt”  în  fișierul  local.  În
           viitor,  ar  putea  fi adăugată o opțiune „rollback” (revenire la starea precedentă) pentru a rezolva
           acest caz.

           Rețineți că opțiunea -c funcționează numai cu servere FTP și cu servere  HTTP  care  acceptă  antetul
           „Range”.

       --start-pos=POZIȚIE
           Începe  descărcarea  de  la poziția POZIȚIE pornind de la zero. Poziția poate fi exprimată în octeți,
           kiloocteți cu sufixul „k” sau megaocteți cu sufixul „m” etc.

           Opțiunea --start-pos are prioritate  mai  mare  decât  opțiunea  --continue.  Atunci  când  opțiunile
           --start-pos  și  --continue sunt amândouă specificate, wget va emite un avertisment, apoi va continua
           ca și cum opțiunea --continue ar fi absentă.

           Este necesar suportul serverului pentru continuarea descărcării, altfel opțiunea --start-pos nu poate
           fi de ajutor. A se vedea opțiunea -c pentru detalii.

       --progress=tip
           Selectează tipul de indicator de progres pe care doriți să  îl  utilizați.  Indicatorii  legali  sunt
           „dot” (punct) și „bar” (bară).

           Indicatorul  „bar” este utilizat în mod implicit. Acesta desenează o bară de progres ASCII (cunoscută
           și ca afișare „termometru”) care indică starea de recuperare. În cazul în care  ieșirea  nu  este  un
           terminal TTY, se va utiliza în mod implicit bara „dot”.

           Utilizați  --progres=dot  pentru  a  trece  la  afișarea  „dot”.  Acesta  urmărește  recuperarea prin
           imprimarea de puncte pe ecran, fiecare punct reprezentând o cantitate fixă de date descărcate.

           Tipul de progres poate primi, de asemenea, unul  sau  mai  mulți  parametri.  Parametrii  variază  în
           funcție de tipul selectat. Parametrii pentru tip sunt trecuți prin adăugarea lor la tipul sperat prin
           două puncte (:), astfel: --progress=tip:parametru1:parametru2.

           Atunci  când  se  utilizează recuperarea cu puncte, puteți configura stilul (style) prin specificarea
           tipului ca  dot:style.  Stiluri  diferite  atribuie  semnificații  diferite  unui  punct.  Cu  stilul
           „default”, fiecare punct reprezintă 1K, există zece puncte într-un grup și 50 de puncte într-o linie.
           Stilul „binary” are o orientare mai apropiată de cea a unui „calculator” - 8K pe punct, grupuri de 16
           puncte  și  48  de  puncte  pe linie (ceea ce face 384K pe linie). Stilul „mega” este potrivit pentru
           descărcarea de fișiere mari --- fiecare punct reprezintă 64K recuperați, există  opt  puncte  într-un
           grup  și  48  de  puncte  pe  fiecare linie (astfel încât fiecare linie conține 3M). În cazul în care
           „mega” nu este suficient, puteți utiliza stilul „giga” --- fiecare  punct  reprezintă  1M  recuperat,
           există opt puncte într-un grup și 32 de puncte pe fiecare linie (deci fiecare linie conține 32M).

           Cu --progres=bar, există în prezent doi parametri posibili, force și noscroll.

           Când  ieșirea nu este un terminal TTY, bara de progres revine întotdeauna la stilul „dot”, chiar dacă
           opțiunea --progress=bar a fost transmisă către wget în timpul invocării. Acest comportament poate  fi
           anulat,   iar   ieșirea   „bar”   poate   fi   forțată   prin   utilizarea  parametrului  „force”  ca
           --progress=bar:force.

           În mod implicit, bara de progres în stil bară derulează numele fișierului de  la  stânga  la  dreapta
           pentru fișierul în curs de descărcare dacă numele fișierului depășește lungimea maximă alocată pentru
           afișarea  acestuia.  În  anumite  cazuri,  cum  ar  fi cu --progress=bar:force, este posibil să nu se
           dorească defilarea numelui fișierului în bara de progres. Prin trecerea parametrului „noscroll”, wget
           poate fi forțat să afișeze cât mai mult din numele fișierului fără a derula prin el.

           Rețineți că puteți configura stilul  implicit  utilizând  comanda  «progress»  din  .wgetrc.  Această
           configurare  poate  fi  anulată  din  linia de comandă. De exemplu, pentru a forța ieșirea barei fără
           defilare, utilizați --progress=bar:force:noscroll.

       --show-progress
           Forțează wget să afișeze bara de progres în orice nivel de detaliere.

           În mod implicit, wget afișează bara de progres doar în modul de ieșire descriptivă. Cu toate acestea,
           se poate dori ca wget să afișeze bara de progres pe ecran împreună cu  orice  alt  mod  de  nivel  de
           detaliere,  cum  ar fi --no-verbose sau --quiet. Aceasta este adesea o proprietate dorită atunci când
           se invocă wget pentru a descărca mai multe fișiere mici/mari. Într-un astfel de caz, wget ar putea fi
           invocat pur și simplu cu acest parametru pentru a obține o ieșire mult mai curată pe ecran.

           Această opțiune va forța, de asemenea, ca bara de  progres  să  fie  afișată  la  ieșirea  de  eroare
           standard atunci când este utilizată împreună cu opțiunea --output-file.

       -N
       --timestamping
           Activează marcarea temporală.

       --no-if-modified-since
           Nu trimite antetul If-Modified-Since în modul -N. În schimb, trimite o cerere HEAD preliminară. Acest
           lucru are efect numai în modul -N.

       --no-use-server-timestamps
           Nu stabilește datarea fișierului local după cel de pe server.

           În  mod  implicit, atunci când un fișier este descărcat, marcajele de timp ale acestuia sunt definite
           pentru a se potrivi cu cele  din  fișierul  de  la  distanță.  Acest  lucru  permite  utilizarea  lui
           --timestamping  la  invocările  ulterioare  ale wget. Cu toate acestea, uneori este util să se bazeze
           data și ora fișierului local pe data la care acesta a fost descărcat efectiv; în acest scop,  a  fost
           furnizată opțiunea --no-use-server-timestamps.

       -S
       --server-response
           Afișează antetele trimise de serverele HTTP și răspunsurile trimise de serverele FTP.

       --spider
           Atunci  când  este  invocat  cu  această opțiune, wget se va comporta ca un spider Web (păianjen Web,
           robot de indexare), ceea ce înseamnă că nu va descărca paginile, ci doar  va  verifica  dacă  acestea
           sunt acolo. De exemplu, puteți utiliza wget pentru a vă verifica marcajele (de pagini favorite):

            wget --spider --force-html -i marcaje.html

           Această caracteristică necesită mult mai multă muncă pentru ca wget să se apropie de funcționalitatea
           roboților de indexare Web reali.

       -T secunde
       --timeout=secunde
           Stabilește  timpul  de  așteptare  al  rețelei  la  secunde  secunde.  Acest lucru este echivalent cu
           specificarea --dns-timeout, --connect-timeout și --read-timeout, toate în același timp.

           Când interacționează cu rețeaua, wget poate să verifice dacă  există  un  timp  de  așteptare  și  să
           întrerupă operațiunea dacă durează prea mult. Acest lucru previne anomalii precum citirile suspendate
           și conexiunile infinite. Singurul timp de așteptare activat în mod implicit este un timp de așteptare
           pentru citire de 900 de secunde. Stabilirea unui timp de așteptare la 0 îl dezactivează complet. Dacă
           nu știți ce faceți, cel mai bine este să nu modificați configurările implicite de temporizare.

           Toate opțiunile legate de temporizare acceptă valori zecimale, precum și valori de zecimi de secunde.
           De  exemplu,  0,1 secunde este o alegere legală (deși nechibzuită) pentru timpul de așteptare. Timpii
           de așteptare de sub o secundă sunt utili pentru verificarea timpilor de  răspuns  ai  serverului  sau
           pentru testarea latenței rețelei.

       --dns-timeout=secunde
           Stabilește  timpul  de  așteptare  pentru  căutarea  DNS la secunde secunde. Căutările DNS care nu se
           finalizează în timpul specificat vor eșua. În mod implicit, nu  există  niciun  termen  de  așteptare
           pentru căutările DNS, altul decât cel implementat de bibliotecile sistemului.

       --connect-timeout=secunde
           Stabilește timpul de așteptare pentru conectare la secunde secunde. Conexiunile TCP a căror stabilire
           durează  mai  mult  timp  vor fi întrerupte. În mod implicit, nu există un termen de conectare, altul
           decât cel implementat de bibliotecile sistemului.

       --read-timeout=secunde
           Stabilește timpul de așteptare pentru citire  (și  scriere)  la  secunde  secunde.  „Timpul”  acestui
           interval  de  timp  se  referă la timpul de inactivitate: dacă, în orice moment al descărcării, nu se
           primește niciun fel de date pentru mai mult de numărul de  secunde  specificat,  citirea  eșuează  și
           descărcarea este repornită. Această opțiune nu afectează în mod direct durata întregii descărcări.

           Desigur,  serverul  de  la  distanță poate alege să încheie conexiunea mai devreme decât cere această
           opțiune. Timpul de citire implicit este de 900 de secunde.

       --limit-rate=cantitate
           Limitează viteza de descărcare la cantitate octeți pe  secundă.  Cantitatea  poate  fi  exprimată  în
           octeți,  kiloocteți  cu sufixul k sau megaocteți cu sufixul m. De exemplu, --limit-rate=20k va limita
           viteza de preluare la 20Ko/s. Acest lucru este util atunci când, indiferent de motiv,  nu  doriți  ca
           wget să consume întreaga lățime de bandă disponibilă.

           Această  opțiune  permite utilizarea numerelor zecimale, de obicei în combinație cu sufixe de putere;
           de exemplu, --limit-rate=2.5k este o valoare legală.

           Rețineți că wget implementează limitarea prin dormirea timpului indicat după o citire în rețea care a
           durat mai puțin timp decât cel specificat de rată. În  cele  din  urmă,  această  strategie  face  ca
           transferul  TCP  să încetinească până la aproximativ rata specificată. Cu toate acestea, este posibil
           să dureze ceva timp pentru a se ajunge la acest echilibru, așa că nu  fiți  surprins  dacă  limitarea
           ratei nu funcționează bine cu fișiere foarte mici.

       -w secunde
       --wait=secunde
           Așteaptă  numărul  de  secunde  specificat între recuperări. Se recomandă utilizarea acestei opțiuni,
           deoarece ușurează sarcina serverului prin faptul că solicitările sunt mai puțin frecvente. În loc  de
           secunde,  timpul  poate  fi specificat în minute, folosind sufixul „m”, în ore, folosind sufixul „h”,
           sau în zile, folosind sufixul „d”.

           Specificarea unei valori mari pentru această opțiune este utilă în cazul în care rețeaua sau gazda de
           destinație nu funcționează, astfel încât wget să poată aștepta suficient de mult  timp  pentru  a  se
           aștepta în mod rezonabil ca eroarea de rețea să fie remediată înainte de o nouă încercare. Intervalul
           de  așteptare  specificat  de  această  funcție  este  influențat  de  opțiunea „--random-wait”, care
           monitorizează.

       --waitretry=secunde
           Dacă nu doriți ca wget să aștepte între fiecare recuperare, ci doar între încercările de  reîncercare
           a descărcărilor eșuate, puteți utiliza această opțiune. wget va utiliza retrocedarea liniară (backoff
           liniar),  așteptând  1 secundă după primul eșec la un anumit fișier, apoi așteptând 2 secunde după al
           doilea eșec la acel fișier, până la numărul maxim de secunde pe care îl specificați.

           În mod implicit, wget va adopta o valoare de 10 secunde.

       --random-wait
           Unele situri web pot efectua o analiză a jurnalelor pentru a identifica programe de  recuperare,  cum
           ar  fi  wget,  căutând  similitudini  semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește
           timpul dintre solicitări. Această opțiune face ca timpul dintre solicitări să varieze  între  0,5  și
           1,5  *  așteptare  secunde,  unde așteptarea a fost specificată cu ajutorul opțiunii --wait, pentru a
           masca prezența lui wget de la o astfel de analizare.

           Un articol din 2001 dintr-o publicație dedicată dezvoltării pe o platformă populară între  pasionații
           de  software  a  furnizat  codul  pentru  a  efectua  această analiză din mers. Autorul său a sugerat
           blocarea la nivelul adreselor de clasă C pentru a se asigura că  programele  de  recuperare  automată
           erau blocate în ciuda schimbării adreselor furnizate de DHCP.

           Opțiunea  --random-wait  a  fost  inspirată  de  această  recomandare  nepotrivită  de  a bloca mulți
           utilizatori fără legătură cu un sit web din cauza acțiunilor unui singur utilizator.

       --no-proxy
           Nu utilizează proxy-uri, chiar dacă este definită variabila de mediu *_proxy corespunzătoare.

       -Q cota
       --quota=cota
           Specifică cota de descărcare pentru recuperările automate. Valoarea poate fi  specificată  în  octeți
           (implicit), kiloocteți (cu sufixul k) sau megaocteți (cu sufixul m).

           Rețineți  că  această  cotă  nu  va  afecta  niciodată  descărcarea  unui singur fișier. Astfel, dacă
           specificați wget -Q10k https://example.com/ls-lR.gz, toate  fișierele  ls-lR.gz  vor  fi  descărcate.
           Același  lucru  este  valabil  chiar și atunci când sunt specificate mai multe adrese URL în linia de
           comandă. Cota este verificată numai la sfârșitul  fiecărui  fișier  descărcat,  astfel  încât  nu  va
           rezulta  niciodată  un fișier descărcat parțial. Astfel, puteți tasta în siguranță wget -Q2m -i sites
           -- descărcarea va fi întreruptă după ce fișierul care epuizează cota este complet descărcat.

           Stabilirea cotei la 0 sau la inf elimină limitarea cotei de descărcare.

       --no-dns-cache
           Dezactivează stocarea în cache a căutărilor DNS. În mod normal, wget memorează adresele  IP  pe  care
           le-a  căutat  din DNS, astfel încât să nu fie nevoit să contacteze în mod repetat serverul DNS pentru
           același set (de obicei mic) de gazde de la care recuperează. Această memorie  cache  există  doar  în
           memorie; o nouă rulare a wget va contacta din nou DNS.

           Cu  toate  acestea,  s-a raportat că, în anumite situații, nu este de dorit să se stocheze în memoria
           cache numele gazdelor, chiar și pe durata unei aplicații cu durată scurtă de funcționare, cum  ar  fi
           wget.  Cu  această  opțiune,  wget  efectuează  o  nouă  căutare  DNS  (mai  precis,  un  nou apel la
           „gethostbyname” sau „getaddrinfo” de fiecare dată când face o nouă conexiune. Vă rugăm să rețineți că
           această opțiune nu va afecta memoria cache care ar putea fi efectuată de biblioteca de rezolvare  sau
           de un strat extern de memorie cache, cum ar fi NSCD.

           Dacă nu înțelegeți exact ce face această opțiune, probabil că nu aveți nevoie de ea.

       --restrict-file-names=moduri
           Modifică  caracterele  găsite  în  adresele  URL de la distanță care trebuie să fie eludate în timpul
           generării de nume de fișiere locale. Caracterele care sunt restricționate prin această  opțiune  sunt
           eludate,  adică  înlocuite  cu  %HH,  unde  HH  este numărul hexazecimal care corespunde caracterului
           restricționat. Această opțiune poate fi,  de  asemenea,  utilizată  pentru  a  forța  toate  cazurile
           alfabetice să fie scrise cu minuscule sau majuscule.

           În  mod  implicit,  wget  eludează  caracterele  care nu sunt valide sau sigure ca parte a numelor de
           fișiere în sistemul dumneavoastră de operare, precum și caracterele de control care  sunt  de  obicei
           neimprimabile.  Această opțiune este utilă pentru a modifica aceste valori implicite, poate pentru că
           descărcați pe o partiție non-nativă, pentru că doriți să dezactivați eludarea caracterelor de control
           sau pentru că doriți să restricționați în continuare caracterele  doar  la  cele  din  intervalul  de
           valori ASCII.

           modurile  sunt  un set de valori text separate prin virgulă. Valorile acceptabile sunt unix, windows,
           nocontrol, ascii, lowercase și uppercase. Valorile  unix  și  windows  se  exclud  reciproc  (una  se
           suprapune  celeilalte),  la fel ca și lowercase și uppercase. Ultimele sunt cazuri speciale, deoarece
           nu modifică setul de caractere care ar trebui să fie eludate, ci mai degrabă forțează  rutele  locale
           ale fișierelor să fie convertite fie în minuscule, fie în majuscule.

           Când  se specifică „unix”, wget eludează caracterul / și caracterele de control din intervalele 0--31
           și 128--159. Aceasta este valoarea implicită pe sistemele de operare de tip Unix.

           Când se specifică „windows”, wget eludează caracterele \,  |,  /,  :,  ?,  ",  *,  <,  >,  precum  și
           caracterele de control din intervalele 0--31 și 128--159. În plus, wget în modul „windows” utilizează
           + în loc de : pentru a separa gazda și portul în numele de fișiere locale și utilizează @ în loc de ?
           pentru a separa porțiunea de interogare a numelui de fișier de restul. Prin urmare, o adresă URL care
           ar   fi   salvată  ca  www.xemacs.org:4300/search.pl?input=blah  în  modul  Unix  va  fi  salvată  ca
           www.xemacs.org+4300/search.pl@input=blah în modul „windows”. Acest mod este cel implicit pe Windows.

           Dacă specificați nocontrol, atunci se dezactivează  și  eludarea  caracterelor  de  control.  Această
           opțiune  poate  avea sens atunci când descărcați adrese URL ale căror nume conțin caractere UTF-8, pe
           un sistem care poate salva și afișa nume de fișiere în UTF-8 (unele  valori  posibile  ale  octeților
           utilizate  în  secvențele  de octeți UTF-8 se încadrează în intervalul de valori desemnate de wget ca
           „controale”).

           Modul ascii este utilizat pentru a specifica faptul că toți octeții ale căror valori se află în afara
           intervalului de caractere ASCII (adică mai mari de 127) trebuie să fie eludați. Acest lucru poate  fi
           util  atunci  când  se  salvează nume de fișiere a căror codificare nu se potrivește cu cea utilizată
           local.

       -4
       --inet4-only
       -6
       --inet6-only
           Forțează conectarea la adrese IPv4 sau IPv6. Cu --inet4-only sau -4, wget  se  va  conecta  numai  la
           gazde  IPv4,  ignorând  înregistrările  AAAA  din  DNS  și  refuzând să se conecteze la adresele IPv6
           specificate în adresele URL. În schimb, cu --inet6-only sau -6, wget se va  conecta  numai  la  gazde
           IPv6 și va ignora înregistrările A și adresele IPv4.

           Niciuna  dintre  aceste  opțiuni nu ar trebui să fie necesară în mod normal. În mod implicit, un wget
           compatibil cu IPv6 va utiliza familia de adrese specificată de înregistrarea DNS a gazdei.  Dacă  DNS
           răspunde  cu  adrese  IPv4 și IPv6, wget le va încerca în succesiune până când găsește una la care se
           poate conecta; (a se vedea, de asemenea, opțiunea „--prefer-family” descrisă mai jos.

           Aceste opțiuni pot fi utilizate pentru a forța în mod deliberat utilizarea familiilor de adrese  IPv4
           sau  IPv6  pe  sistemele  cu  două familii, de obicei pentru a ajuta la depanare sau pentru a rezolva
           probleme de configurare a rețelei. Se poate specifica în același timp doar una dintre --inet6-only și
           --inet4-only. Niciuna dintre aceste opțiuni nu este disponibilă în wget compilat fără suport IPv6.

       --prefer-family=none/IPv4/IPv6
           Atunci când se oferă posibilitatea de a alege între mai multe adrese,  se  conectează  mai  întâi  la
           adresele  cu  familia de adrese specificată. Ordinea adreselor returnată de DNS este utilizată în mod
           implicit fără modificări.

           Astfel se evită erorile false și încercările de conectare atunci când  se  accesează  gazde  care  se
           rezolvă  atât  la  adrese  IPv6,  cât  și la adrese IPv4 din rețele IPv4. De exemplu, www.kame.net se
           rezolvă la 2001:200:0:8002:203:47ff:fea5:3085 și la 203.178.141.194. Atunci  când  familia  preferată
           este  „IPv4”, adresa IPv4 este utilizată mai întâi; atunci când familia preferată este „IPv6”, adresa
           IPv6 este utilizată mai întâi; dacă valoarea specificată este „none”, ordinea adreselor returnată  de
           DNS este utilizată fără modificări.

           Spre  deosebire  de  -4 și -6, această opțiune nu inhibă accesul la nici o familie de adrese, ci doar
           modifică ordinea în care sunt accesate adresele. De asemenea, rețineți că  reordonarea  efectuată  de
           această  opțiune  este  stabilă  --  nu afectează ordinea adreselor din aceeași familie. Altfel spus,
           ordinea relativă a tuturor adreselor IPv4 și  a  tuturor  adreselor  IPv6  rămâne  intactă  în  toate
           cazurile.

       --retry-connrefused
           Consideră  eroarea  „conexiune  refuzată”  ca  fiind o eroare tranzitorie și încearcă din nou. În mod
           normal, wget renunță la o adresă URL atunci  când  nu  se  poate  conecta  la  sit,  deoarece  eșecul
           conexiunii este considerat un semn că serverul nu funcționează deloc și că încercările repetate nu ar
           ajuta.  Această opțiune este destinată oglindirii siturilor nesigure ale căror servere au tendința de
           a dispărea pentru perioade scurte de timp.

       --user=utilizator
       --password=parola
           Specifică numele de utilizator utilizator și parola parolă atât pentru preluarea fișierelor prin FTP,
           cât și prin HTTP. Acești parametri pot fi suprascriși folosind opțiunile --ftp-user și --ftp-password
           pentru conexiunile FTP și opțiunile --http-user și --http-password pentru conexiunile HTTP.

       --ask-password
           Solicită o parolă pentru fiecare  conexiune  stabilită.  Nu  poate  fi  specificată  atunci  când  se
           utilizează opțiunea --password, deoarece acestea se exclud reciproc.

       --use-askpass=comanda
           Solicită  un utilizator și o parolă folosind comanda specificată. Dacă nu se specifică nicio comandă,
           se utilizează comanda din variabila de mediu WGET_ASKPASS. Dacă WGET_ASKPASS  nu  este  definită,  se
           utilizează comanda din variabila de mediu SSH_ASKPASS.

           Puteți  stabili comanda implicită pentru „use-askpass” în fișierul .wgetrc. Această configurare poate
           fi suprascrisă din linia de comandă.

       --no-iri
           Dezactivează suportul pentru adresele URI internaționalizate (IRI). Utilizați opțiunea  --iri  pentru
           a-l activa. Suportul pentru IRI este activat în mod implicit.

           Puteți  stabili  starea  implicită  a  suportului  IRI  utilizând  comanda „iri” din .wgetrc. Această
           configurare poate fi suprascrisă din linia de comandă.

       --local-encoding=codificarea
           Forțează wget să utilizeze codificarea ca codificare implicită a sistemului. Aceasta afectează  modul
           în  care  wget  convertește  adresele  URL specificate ca argumente din codificarea locală dictată de
           configurația regională în UTF-8 pentru suportul IRI.

           wget utilizează  funcția  nl_langinfo()  și  apoi  variabila  de  mediu  „CHARSET”  pentru  a  obține
           configurația regională (codificarea caracterelor). Dacă nu reușește, se utilizează ASCII.

           Puteți  defini  codificarea  locală  implicită folosind comanda „local_encoding” din .wgetrc. Această
           configurare poate fi suprascrisă din linia de comandă.

       --remote-encoding=codificarea
           Forțează wget să utilizeze codificarea drept codificarea implicită a serverului de la distanță. Acest
           lucru afectează modul în care wget convertește adresele URI găsite în fișiere din codificarea  de  la
           distanță  în UTF-8 în timpul unei preluări recursive. Această opțiune este utilă doar pentru suportul
           IRI, pentru interpretarea caracterelor non-ASCII.

           Pentru HTTP,  codificarea  la  distanță  poate  fi  găsită  în  antetul  HTTP  „Content-Type”  și  în
           metaeticheta HTML „Content-Type http-equiv”.

           Puteți  stabili  codificarea  implicită  utilizând  comanda  „remoteencoding”  din  .wgetrc.  Această
           configurare poate fi suprascrisă din linia de comandă.

       --unlink
           Forțează wget să dezlege un fișier în loc să suprascrie fișierul existent. Această opțiune este utilă
           pentru descărcarea în directorul cu legături dure.

   Opțiuni director
       -nd
       --no-directories
           Nu creează o ierarhie de directoare atunci când recuperează recursiv. Cu  această  opțiune  activată,
           toate  fișierele  vor  fi  salvate în directorul curent, fără a se face suprapunerea (suprascrierea),
           dacă un nume apare de mai multe ori, numele fișierelor vor primi extensii .n.

       -x
       --force-directories
           Opusul lui -nd --- creează o ierarhie de directoare, chiar dacă altfel nu ar fi fost creată  niciuna.
           De   exemplu,   wget   -x   http://fly.srk.fer.hr/robots.txt   va   salva   fișierul   descărcat   în
           fly.srk.fer.hr/robots.txt.

       -nH
       --no-host-directories
           Dezactivează generarea de directoare cu prefix de gazdă.  În  mod  implicit,  invocarea  Wget  cu  -r
           http://fly.srk.fer.hr/  va  crea  o  structură  de directoare care începe cu fly.srk.fer.hr/. Această
           opțiune dezactivează un astfel de comportament.

       --protocol-directories
           Utilizează numele protocolului ca o componentă de director a numelor de fișiere locale.  De  exemplu,
           cu  această  opțiune,  wget  -r  http://gazda  va  salva la http/gazda/..., mai degrabă decât doar la
           gazda/....

       --cut-dirs=număr
           Ignoră numărul de componente ale directorului. Acest lucru este util pentru a obține un  control  fin
           asupra directorului în care va fi salvată recuperarea recursivă.

           Să  luăm, de exemplu, directorul de la ftp://ftp.xemacs.org/pub/xemacs/. Dacă îl preluați cu opțiunea
           -r, acesta va fi salvat local sub ftp.xemacs.org/pub/xemacs/. În timp ce opțiunea -nH  poate  elimina
           partea  ftp.xemacs.org/, rămâneți blocat cu pub/xemacs. Aici este unde opțiunea --cut-dirs este utiă;
           aceasta face ca wget să nu „vadă” componentele directoarelor la distanță numărul. Iată câteva exemple
           de funcționare a opțiunii --cut-dirs.

            Fără opțiuni -> ftp.xemacs.org/pub/xemacs/  -nH -> pub/xemacs/
            -nH --cut-dirs=1 -> xemacs/  -nH --cut-dirs=2 -> .
           --cut-dirs=1 -> ftp.xemacs.org/xemacs/  ...

           Dacă doriți doar să scăpați de structura directoarelor, această opțiune este similară cu o combinație
           între -nd și -P. Cu toate acestea, spre deosebire de -nd, --cut-dirs nu se pierde cu  subdirectoarele
           - de exemplu, cu -nH --cut-dirs=1, un subdirector beta/ va fi plasat în xemacs/beta, așa cum ar fi de
           așteptat.

       -P prefix
       --directory-prefix=prefix
           Stabilește  prefixul  directorului  la  prefix.  prefixul directorului este directorul în care vor fi
           salvate toate celelalte fișiere și subdirectoare, adică în vârful arborelui de  recuperare.  Valoarea
           implicită este .  (directorul curent).

   Opțiuni HTTP
       --default-page=nume
           Utilizează  nume  ca  nume de fișier implicit atunci când acesta nu este cunoscut (de exemplu, pentru
           adresele URL care se termină cu o bară oblică), în loc de index.html.

       -E
       --adjust-extension
           Dacă se descarcă un fișier de tip application/xhtml+xml sau text/html și adresa URL nu se termină  cu
           expresia  regulată  \.[Hh][Tt][Mm][Ll]?,  această  opțiune va face ca sufixul .html să fie adăugat la
           numele de fișier local. Acest lucru este util, de exemplu, atunci când faceți o oglindire a unui  sit
           de  la distanță care utilizează pagini .asp, dar doriți ca paginile oglindite să poată fi vizualizate
           pe serverul Apache existent. O altă utilizare bună pentru acest lucru  este  atunci  când  descărcați
           materiale  generate  de  CGI.  O  adresă  URL  precum http://site.com/article.cgi?25 va fi salvată ca
           article.cgi?25.html.

           Rețineți că numele de fișiere schimbate în acest mod vor fi descărcate din nou de fiecare  dată  când
           veți  reface  o  oglindă a unui sit, deoarece wget nu poate spune că fișierul local X.html corespunde
           adresei URL de la distanță X (deoarece nu știe încă dacă adresa URL produce o ieșire de tip text/html
           sau application/xhtml+xml.

           Începând cu versiunea 1.12, wget se va asigura, de asemenea, că toate  fișierele  descărcate  de  tip
           text/css  se  termină  cu sufixul .css, iar opțiunea a fost redenumită din --html-extension, pentru a
           reflecta mai bine noul comportament. Vechiul nume al opțiunii este încă  acceptabil,  dar  ar  trebui
           considerat acum ca fiind depreciat.

           Începând  cu  versiunea  1.19.2, wget se va asigura, de asemenea, că toate fișierele descărcate cu un
           „Content-Encoding\[u201D] de br, compress, deflate sau gzip se termină cu sufixul .br, .Z, .zlib  și,
           respectiv, .gz.

           La  un  moment dat în viitor, această opțiune ar putea fi extinsă pentru a include sufixe pentru alte
           tipuri de conținut, inclusiv tipuri de conținut care nu sunt analizate de wget.

       --http-user=utilizator
       --http-password=parola
           Specifică numele de utilizator utilizator și parola parolă pe un server HTTP.  În  funcție  de  tipul
           provocării, wget le va codifica folosind fie „basic” (nesigur), „digest”, fie schema de autentificare
           „NTLM” de Windows.

           Un  alt  mod  de a specifica numele de utilizator și parola este în adresa URL însăși. Oricare dintre
           cele două metode dezvăluie parola oricui se deranjează să ruleze ps. Pentru a preveni ca parolele  să
           fie văzute, utilizați --use-askpass sau stocați-le în .wgetrc sau .netrc și asigurați-vă că protejați
           aceste  fișiere de alți utilizatori cu chmod. Dacă parolele sunt foarte importante, nu le lăsați nici
           în acele fișiere -- editați fișierele și ștergeți-le după ce wget a început descărcarea.

       --no-http-keep-alive
           Dezactivează funcția „keep-alive” pentru descărcările HTTP. În mod normal, wget  solicită  serverului
           să  mențină  conexiunea  deschisă,  astfel  încât,  atunci  când descărcați mai multe documente de pe
           același server, acestea să fie transferate prin aceeași conexiune TCP. Acest lucru economisește  timp
           și, în același timp, reduce sarcina pe server.

           Această  opțiune  este utilă atunci când, din anumite motive, conexiunile persistente (keep-alive) nu
           funcționează, de exemplu, din cauza unei erori a serverului sau din cauza incapacității  scripturilor
           din partea serverului de a face față conexiunilor.

       --no-cache
           Dezactivează  memoria  cache  de  pe  server. În acest caz, wget va trimite serverului de la distanță
           directivele corespunzătoare (Cache-Control: no-cache și Pragma: no-cache) pentru a obține fișierul de
           la serviciul de la distanță, în loc să returneze  versiunea  din  memoria  cache.  Acest  lucru  este
           deosebit de util pentru recuperarea și golirea documentelor învechite de pe serverele proxy.

           Stocarea în cache este permisă în mod implicit.

       --no-cookies
           Dezactivează  utilizarea  modulelor cookie. Modulele cookie sunt un mecanism de menținere a stării pe
           server. Serverul trimite clientului un modul  cookie  folosind  antetul  „Set-Cookie”,  iar  clientul
           răspunde   cu   același  modul  cookie  la  solicitările  ulterioare.  Deoarece  cookie-urile  permit
           proprietarilor de servere să țină evidența vizitatorilor  și  siturilor  să  facă  schimb  de  aceste
           informații,  unii  le  consideră  o  încălcare a vieții private. Opțiunea implicită este de a utiliza
           cookie-uri; cu toate acestea, stocarea cookie-urilor nu este activată în mod implicit.

       --load-cookies fișier
           Încarcă cookie-urile din fișier înainte de prima recuperare HTTP. fișier este un  fișier  textual  în
           formatul utilizat inițial de fișierul cookies.txt al Netscape.

           De obicei, veți utiliza această opțiune atunci când oglindiți situri care necesită conectare pentru a
           accesa  o parte sau tot conținutul lor. Procesul de conectare funcționează de obicei prin emiterea de
           către serverul web a unui modul cookie HTTP la primirea și verificarea  acreditărilor  dumneavoastră.
           Cookie-ul  este  apoi retrimis de către navigator atunci când accesați acea parte a sitului, dovedind
           astfel identitatea dumneavoastră.

           Oglindirea unui astfel de sit necesită ca wget să trimită aceleași  cookie-uri  pe  care  navigatorul
           dvs.  le  trimite  atunci  când  comunicați  cu  situl  respectiv.  Acest  lucru  se  realizează prin
           --load-cookies --- simplu direcționați wget către  locația  fișierului  cookies.txt,  iar  acesta  va
           trimite  aceleași  cookie-uri pe care le-ar trimite și navigatorul dvs. în aceeași situație. Diferite
           navigatoare păstrează fișierele cookie textuale în locații diferite:

           "Netscape 4.x."
               Cookie-urile sunt în ~/.netscape/cookies.txt.

           "Mozilla and Netscape 6.x."
               Fișierul cookie al Mozilla se numește, de asemenea, cookies.txt, situat undeva sub ~/.mozilla, în
               directorul  profilului  dvs.   Ruta   completă   ajunge   de   obicei   să   arate   oarecum   ca
               ~/.mozilla/default/un-șir-ciudat/cookies.txt.

           "Internet Explorer."
               Puteți  produce  un fișier cookie pe care wget îl poate utiliza folosind meniul Fișier, Import și
               Export, Export Cookies. Acest lucru a fost testat cu Internet Explorer 5; nu se garantează că  va
               funcționa cu versiunile anterioare.

           "Other browsers."
               Dacă  utilizați  un  alt  navigator pentru a crea cookie-urile, --load-cookies va funcționa numai
               dacă puteți localiza sau produce un fișier cookie în formatul Netscape pe care wget îl așteaptă.

           Dacă nu puteți utiliza --load-cookies, ar putea exista totuși o alternativă.  Dacă  navigatorul  dvs.
           acceptă un „ administrator de cookie-uri”, îl puteți utiliza pentru a vedea cookie-urile utilizate la
           accesarea  sitului  pe  care îl oglindiți. Notați numele și valoarea cookie-ului și indicați-i manual
           lui wget să trimită acele cookie-uri, ocolind suportul „oficial” pentru cookie-uri:

            wget --no-cookies --header "Cookie: <nume>=<valoare>"

       --save-cookies fișier
           Salvează cookie-urile în fișier înainte de a ieși. Acest lucru  nu  va  salva  cookie-urile  care  au
           expirat  sau  care nu au un termen de expirare (așa-numitele „cookie-uri de sesiune”), dar consultați
           și opțiunea --keep-session-cookies.

       --keep-session-cookies
           Atunci când este specificată, face ca --save-cookies să salveze și cookie-urile de  sesiune.  În  mod
           normal,  cookie-urile  de sesiune nu sunt salvate, deoarece sunt destinate să fie păstrate în memorie
           și uitate atunci când ieșiți din navigator. Salvarea lor este utilă pe siturile care  vă  cer  să  vă
           autentificați  sau să vizitați pagina principală înainte de a putea accesa anumite pagini. Cu această
           opțiune, mai multe rulări wget sunt considerate o singură sesiune de navigare  în  ceea  ce  privește
           situl în cauză.

           Deoarece formatul fișierelor cookie nu conține în mod normal cookie-uri de sesiune, wget le marchează
           cu  o  dată de expirare de 0. Opțiunea --load-cookies a lui wget le recunoaște ca fiind cookie-uri de
           sesiune, dar ar putea  deruta  alte  navigatoare.  Rețineți,  de  asemenea,  că  cookie-urile  astfel
           încărcate  vor  fi  tratate  ca  alte  cookie-uri  de  sesiune,  ceea  ce înseamnă că, dacă doriți ca
           --save-cookies să le păstreze din nou, trebuie să folosiți din nou --keep-session-cookies.

       --ignore-length
           Din nefericire, unele servere HTTP (mai exact, programe CGI) trimit anteturi „Content-Length”  false,
           ceea  ce  îl face pe wget să o ia razna, deoarece crede că nu tot documentul a fost recuperat. Puteți
           depista acest sindrom dacă wget încearcă din nou și din nou să obțină același document, pretinzând de
           fiecare dată că conexiunea (altfel normală) s-a închis pe același octet.

           Cu această opțiune, wget va ignora antetul „Content-Length” --- ca și cum nu ar fi existat niciodată.

       --header=linie-antet
           Trimiteți linie-antet împreună cu restul antetelor în fiecare  cerere  HTTP.  Antetul  furnizat  este
           trimis  așa  cum  este,  ceea ce înseamnă că trebuie să conțină numele și valoarea separate prin două
           puncte și nu trebuie să conțină linii noi.

           Puteți defini mai mult de un antet suplimentar specificând --header de mai multe ori.

            wget --header='Accept-Charset: iso-8859-2' \
           --header='Accept-Language: hr' \  http://fly.srk.fer.hr/

           Specificarea unui șir gol ca valoare a antetului va șterge toate anteturile  anterioare  definite  de
           utilizator.

           Începând cu Wget 1.10, această opțiune poate fi utilizată pentru a anula anteturile generate automat.
           Acest  exemplu  îi  indică lui wget să se conecteze la localhost, dar să specifice foo.bar în antetul
           „Host”:

            wget --header="Host: foo.bar" http://localhost/

           În versiunile de Wget anterioare versiunii 1.10, o astfel de utilizare a --header a cauzat trimiterea
           de anteturi duplicate.

       --compression=tip
           Selectează tipul de comprimare care urmează să fie utilizat. Valorile posibile  sunt  auto,  gzip  și
           none.

           Dacă  se  specifică auto sau gzip, wget solicită serverului să comprime fișierul folosind formatul de
           comprimare gzip. Dacă serverul comprimă fișierul și răspunde cu câmpul  de  antet  „Content-Encoding”
           definit în mod corespunzător, fișierul va fi decomprimat automat.

           Dacă  se  specifică  none, wget nu va cere serverului să comprime fișierul și nu va decomprima niciun
           răspuns al serverului. Aceasta este valoarea implicită.

           Suportul pentru comprimare este în prezent experimental. În cazul în care este activat, vă  rugăm  să
           raportați orice eroare la „bug-wget@gnu.org”.

       --max-redirect=număr
           Specifică  numărul  maxim  de redirecționări care trebuie urmate pentru o resursă. Valoarea implicită
           este 20, care este de obicei mult mai mult decât este necesar. Cu toate acestea, în acele  ocazii  în
           care doriți să permiteți mai multe (sau mai puține), aceasta este opțiunea care trebuie utilizată.

       --proxy-user=utilizator
       --proxy-password=parola
           Specifică  numele de utilizator utilizator și parola parolă pentru autentificarea pe un server proxy.
           wget le va codifica folosind schema de autentificare „basic”.

           Considerațiile de securitate similare cu cele din cazul --http-password se aplică și aici.

       --referer=url
           Include antetul „Referer: url” în cererea HTTP. Util pentru recuperarea documentelor cu procesare  pe
           server care presupun că acestea sunt întotdeauna recuperate de către navigatoarele web interactive și
           ies corect doar atunci când Referer este definit la una dintre paginile care indică spre ele.

       --save-headers
           Salvează  antetele  trimise de serverul HTTP în fișier, înaintea conținutului propriu-zis, cu o linie
           goală ca separator.

       -U șir-agent
       --user-agent=șir-agent
           Se identifică ca șir-agent față de serverul HTTP.

           Protocolul HTTP permite clienților să se identifice cu ajutorul  unui  câmp  de  antet  „User-Agent”.
           Acest  lucru  permite  distingerea  software-ului  WWW,  de  obicei  în scopuri statistice sau pentru
           urmărirea încălcărilor de protocol. wget se identifică în mod normal ca Wget/versiune, versiune fiind
           numărul versiunii curente a wget.

           Cu toate acestea, se știe că unele siteuri au impus politica de adaptare a rezultatului în funcție de
           informațiile furnizate de „User-Agent”. Deși, în teorie, nu este o idee atât de rea, aceasta  a  fost
           abuzată  de  servere care au refuzat informații pentru alți clienți decât (istoric) Netscape sau, mai
           frecvent, Microsoft Internet Explorer. Această opțiune vă permite să  modificați  linia  „User-Agent”
           emisă  de  wget.  Utilizarea  acestei  opțiuni este descurajată, cu excepția cazului în care știți cu
           adevărat ce faceți.

           Specificarea unui agent utilizator gol cu --user-agent="" îi indică lui wget să  nu  trimită  antetul
           „User-Agent” în cererile HTTP.

       --post-data=șir
       --post-file=fișier
           Utilizează POST ca metodă pentru toate cererile HTTP și trimite datele specificate în corpul cererii.
           --post-data trimite șiruri ca date, în timp ce --post-file trimite conținutul lui fișier. În afară de
           aceasta,  ele  funcționează  exact  în  același mod. În special, ambele așteaptă un conținut de forma
           „cheie1=valoare1&key2=valoare2”, cu  codificare  procentuală  pentru  caracterele  speciale;  singura
           diferență  este  că una dintre ele așteaptă conținutul ca parametru de linie de comandă, iar cealaltă
           acceptă conținutul dintr-un fișier. În special, --post-file nu este pentru transmiterea de fișiere ca
           atașamente la formulare: acestea trebuie să apară ca date „cheie=valoare” (cu codificarea procentuală
           corespunzătoare), la fel ca orice altceva. wget nu acceptă în  prezent  „multipart/form-data”  pentru
           transmiterea  de  date  POST; doar „application/x-www-form-urlencoded”. Trebuie specificată numai una
           dintre opțiunile --post-data și --post-file.

           Vă  rugăm  să  rețineți  că  wget  nu  solicită   ca   respectivul   conținut   să   fie   de   forma
           "cheie1=valoare1&cheie2=valoare2"  și  nici  nu testează acest lucru. wget va transmite pur și simplu
           orice date care îi sunt furnizate. Cu toate acestea, majoritatea serverelor  se  așteaptă  ca  datele
           POST să fie în formatul de mai sus atunci când procesează formulare HTML.

           Când  se trimite o cerere POST utilizând opțiunea --post-file, wget tratează fișierul ca pe un fișier
           binar și va trimite fiecare caracter din cererea POST fără a elimina caracterele de  linie  nouă  sau
           salt  de  pagină.  Orice  alte caractere de control din text vor fi, de asemenea, trimise ca atare în
           cererea POST.

           Vă rugăm să rețineți că wget trebuie să cunoască în prealabil dimensiunea datelor POST. Prin  urmare,
           argumentul pentru „-post-file” trebuie să fie un fișier obișnuit; specificarea unei FIFO (conducte cu
           nume)  sau  a  ceva precum /dev/stdin nu va funcționa. Nu este foarte clar cum se poate evita această
           limitare inerentă la HTTP/1.0. Deși  HTTP/1.1  introduce  transferul  chunked  (în  bucăți)  care  nu
           necesită  cunoașterea  în  avans  a lungimii cererii, un client nu poate utiliza transferul în bucăți
           decât dacă știe că vorbește cu un server HTTP/1.1. Și nu poate ști acest lucru până când nu  primește
           un  răspuns,  care la rândul său necesită ca cererea să fi fost finalizată - o problemă de tipul „oul
           și găina”.

           Notă: Începând cu versiunea 1.15, în cazul în care wget este redirecționat după ce cererea POST  este
           finalizată,  comportamentul  său  va  depinde  de  codul de răspuns returnat de server. În cazul unei
           redirecționări 301 Moved Permanently (mutat permanent), 302 Moved Temporarily  (mutat  temporar)  sau
           307  Temporary  Redirect (redirecționare temporară), wget va continua, în conformitate cu RFC2616, să
           trimită o cerere POST. În cazul în care un server dorește ca clientul să schimbe metoda de solicitare
           la redirecționare, acesta trebuie să trimită un cod de răspuns 303. A se vedea secțiunea „Alt cod  de
           răspuns”.

           Acest  exemplu  arată  cum  să vă conectați la un server folosind POST și apoi să descărcați paginile
           dorite, probabil accesibile doar utilizatorilor autorizați:

            # Se conectează la server. Acest lucru se poate face doar o singură
           dată.  wget --save-cookies cookies.txt \  --post-data
           'user=foo&password=bar' \  http://example.com/auth.php    #
           Acum ia pagina sau paginile care ne interesează.  wget --load-cookies
           cookies.txt \  -p http://example.com/interesting/article.php

           Dacă serverul utilizează cookie-uri de sesiune pentru a urmări autentificarea utilizatorului, cele de
           mai sus nu vor funcționa, deoarece --save-cookies nu le va salva (și nici  navigatoarele  nu  le  vor
           salva),  iar  fișierul cookies.txt va fi gol. În acest caz, utilizați --keep-session-cookies împreună
           cu --save-cookies pentru a forța salvarea cookie-urilor de sesiune.

       --method=metoda-HTTP
           În scopul scriptării RESTful, wget permite trimiterea altor metode  HTTP  fără  a  fi  nevoie  să  le
           definiți  în  mod explicit folosind --header=linie-antet. wget va utiliza orice șir de caractere care
           îi este transmis după --method ca metodă HTTP către server.

       --body-data=șir-date
       --body-file=fișier-date
           Trebuie să fie definită atunci când este  necesar  să  se  trimită  date  suplimentare  către  server
           împreună  cu metoda specificată cu ajutorul opțiunii --method. --body-data trimite șiruri ca date, în
           timp ce --body-file trimite conținutul lui fișier. În afară de aceasta,  ele  funcționează  exact  în
           același mod.

           În prezent, opțiunea --body-file nu este pentru transmiterea fișierelor ca un întreg. wget nu acceptă
           în      prezent      „multipart/form-data”      pentru      transmiterea      de      date;      doar
           „application/x-www-form-urlencoded”. În viitor, acest lucru poate fi modificat astfel încât  wget  să
           trimită  --body-file  ca  fișier  complet, în loc să trimită conținutul său către server. Vă rugăm să
           fiți conștienți de faptul că wget trebuie să cunoască în prealabil conținutul datelor BODY  și,  prin
           urmare,  argumentul  pentru  --body-file  trebuie  să fie un fișier obișnuit. Pentru o explicație mai
           detaliată, consultați --post-file. Trebuie specificată  doar  una  dintre  opțiunile  --body-data  și
           --body-file.

           În  cazul  în  care  wget este redirecționat după ce cererea este finalizată, wget va suspenda metoda
           curentă și va trimite o cerere GET până la finalizarea  redirecționării.  Acest  lucru  este  valabil
           pentru   toate   codurile   de   răspuns  de  redirecționare,  cu  excepția  307  Temporary  Redirect
           (Redirecționare temporară), care este utilizat pentru a  specifica  în  mod  explicit  că  metoda  de
           solicitare  nu  trebuie să se schimbe. O altă excepție este atunci când metoda este stabilită „POST”,
           caz în care se respectă regulile de redirecționare specificate la --post-data.

       --content-disposition
           Dacă este stabilită la «on», este activat suportul experimental (nu este complet  funcțional)  pentru
           antetele  „Content-Disposition”.  Acest  lucru  poate duce în prezent la mai multe drumuri dus-întors
           către server pentru o cerere „HEAD” și se știe că suferă de câteva erori, motiv pentru care  nu  este
           activat în mod implicit.

           Această  opțiune  este  utilă  pentru  unele  programe  CGI  de descărcare de fișiere care utilizează
           antetele „Content-Disposition” pentru a descrie numele unui fișier descărcat.

           Când  este  combinată  cu  opțiunile  --metalink-over-http   și   --trust-server-names,   un   fișier
           Content-Type:   application/metalink4+xml   este   denumit   utilizând   câmpul  de  nume  de  fișier
           „Content-Disposition”, dacă este disponibil.

       --content-on-error
           Dacă această opțiune este stabilită la «on», wget nu va sări  peste  conținut  atunci  când  serverul
           răspunde cu un cod de stare http care indică o eroare.

       --trust-server-names
           Dacă  este  definită,  la  o  redirecționare,  numele  fișierului  local  se va baza pe adresa URL de
           redirecționare. În mod implicit, numele fișierului local se bazează pe adresa URL originală. În cazul
           recuperării recursive, acest lucru poate  fi  util,  deoarece  în  multe  situri  web,  adresele  URL
           redirecționate corespund unei structuri de fișiere subiacente, în timp ce adresele URL de legătură nu
           corespund.

       --auth-no-challenge
           Dacă  se specifică această opțiune, wget va trimite informații de autentificare HTTP de bază (nume de
           utilizator și parolă în text simplu) pentru toate solicitările, la fel cum Wget 1.10.2 și  versiunile
           anterioare făceau în mod implicit.

           Utilizarea  acestei  opțiuni  nu  este recomandată și este destinată doar pentru a permite utilizarea
           unor servere obscure,  care  nu  trimit  niciodată  provocări  de  autentificare  HTTP,  dar  acceptă
           informații de autentificare nesolicitate, adică, în plus față de autentificarea bazată pe formular.

       --retry-on-host-error
           Consideră  erorile  de  gazdă,  cum  ar  fi  „Temporary failure in name resolution” (Eșec temporar în
           rezolvarea numelui), ca fiind erori nefatale, tranzitorii.

       --retry-on-http-error=cod[,cod,...]
           Consideră codurile de răspuns HTTP  date  ca  fiind  erori  non-fatale,  tranzitorii.  Furnizează  ca
           argument  o  listă de coduri de răspuns HTTP de 3 cifre, separate prin virgule. Util pentru a rezolva
           circumstanțe speciale în care sunt necesare încercări repetate, dar serverul răspunde cu  un  cod  de
           eroare  care,  în  mod  normal,  nu  este  încercat  de  wget.  Astfel  de erori pot fi 503 („Service
           Unavailable”, serviciu nedisponibil) și 429 („Too Many Requests”, prea multe  cereri).  Reîncercările
           activate  de  această  opțiune  sunt  efectuate  sub  rezerva limitărilor normale de timp și număr de
           încercări ale wget.

           Utilizarea acestei opțiuni este destinată doar pentru cazuri speciale de utilizare și, în general, nu
           este recomandată, deoarece poate forța reîncercări chiar și în cazurile în care serverul încearcă  de
           fapt să își reducă sarcina. Vă rugăm să o utilizați cu înțelepciune și numai dacă știți ce faceți.

   Opțiuni HTTPS (SSL/TLS)
       Pentru  a asigura suportul pentru descărcări HTTP (HTTPS) criptate, wget trebuie compilat cu o bibliotecă
       SSL externă. Cea implicită actuală este GnuTLS. În plus, wget acceptă  și  HSTS  (HTTP  Strict  Transport
       Security). Dacă wget este compilat fără suport SSL, niciuna dintre aceste opțiuni nu este disponibilă.

       --secure-protocol=protocol
           Selectează  protocolul  securizat  care  urmează să fie utilizat. Valorile posibile sunt auto, SSLv2,
           SSLv3, TLSv1, TLSv1_1, TLSv1_2, TLSv1_3 și PFS. În cazul în care se utilizează auto,  biblioteca  SSL
           are  libertatea  de  a  alege  automat protocolul adecvat, ceea ce se realizează prin trimiterea unui
           salut TLSv1. Aceasta este valoarea implicită.

           Specificarea SSLv2, SSLv3, TLSv1, TLSv1_1,  TLSv1_2  sau  TLSv1_3  forțează  utilizarea  protocolului
           corespunzător.  Acest lucru este util atunci când se vorbește cu implementări de servere SSL vechi și
           cu erori care fac dificilă alegerea versiunii corecte de protocol de către biblioteca  SSL  de  bază.
           Din fericire, astfel de servere sunt destul de rare.

           Specificarea  PFS  impune  utilizarea  așa-numitelor  suite  de coduri „Perfect Forward Security”. Pe
           scurt, PFS adaugă securitate prin crearea unei chei unice pentru fiecare conexiune SSL.  Aceasta  are
           un impact ceva mai mare asupra CPU-ului clientului și serverului. Utilizăm cifrări cunoscute ca fiind
           sigure  (de  exemplu,  fără  MD4)  și  protocolul TLS. De asemenea, acest mod exclude în mod explicit
           metodele de schimb de chei non-PFS, cum ar fi RSA.

       --https-only
           În modul recursiv, sunt urmate numai legăturile HTTPS.

       --ciphers
           Definește șirul listei de cifruri. De obicei, acest șir stabilește suitele de cifrare și alte opțiuni
           SSL/TLS pe care utilizatorul dorește să le folosească, într-o anumită ordine de preferință (GnuTLS îl
           numește „șir de prioritate”). Acest șir va fi transmis textual motorului SSL/TLS (OpenSSL sau GnuTLS)
           și, prin urmare, formatul și sintaxa sa depind de acesta. wget nu îl  va  prelucra  sau  manipula  în
           niciun fel. Consultați documentația OpenSSL sau GnuTLS pentru mai multe informații.

       --no-check-certificate
           Nu  verifică  certificatul  serverului  în  raport  cu  autoritățile  de  certificare disponibile. De
           asemenea, nu se solicită ca numele gazdei URL să corespundă cu numele comun prezentat de certificat.

           Începând cu Wget 1.10, opțiunea implicită este de a verifica certificatul  serverului  în  raport  cu
           autoritățile  de  certificare recunoscute, întrerupând negocierea SSL și întrerupând descărcarea dacă
           verificarea eșuează. Deși acest lucru oferă descărcări mai sigure, rupe interoperabilitatea cu  unele
           situri care funcționau cu versiunile anterioare ale wget, în special cele care utilizează certificate
           auto-semnate,  expirate sau nevalide în alt mod. Această opțiune forțează un mod de operare „nesigur”
           care transformă erorile de verificare a certificatelor în avertismente și vă permite să continuați.

           Dacă întâmpinați erori de „verificare a certificatului” sau erori  care  spun  că  „numele  comun  nu
           corespunde cu numele de gazdă solicitat” puteți utiliza această opțiune pentru a ocoli verificarea și
           a  continua  descărcarea.  Utilizați  această  opțiune  numai  dacă sunteți convins de autenticitatea
           sitului sau dacă nu  pasă de validitatea certificatului acestuia. Este aproape întotdeauna  o  idee
           proastă  să  nu  verificați  certificatele atunci când transmiteți date confidențiale sau importante.
           Pentru certificatele interne/auto-semnate, ar trebui să descărcați certificatul și să  îl  verificați
           în  loc  să  forțați  acest  mod  nesigur.  Dacă sunteți foarte sigur că nu doriți nicio verificare a
           certificatului, puteți specifica „--check-certificate=quiet” pentru a-i spune lui wget să nu  afișeze
           niciun avertisment cu privire la certificatele nevalide, deși în majoritatea cazurilor acesta este un
           lucru greșit de făcut.

       --certificate=fișier
           Utilizează  certificatul  clientului stocat în fișier. Acest lucru este necesar pentru serverele care
           sunt configurate să solicite certificate de la clienții care se conectează la ele. În mod normal,  un
           certificat nu este necesar și acest fanion este opțional.

       --certificate-type=tip
           Specifică  tipul  certificatului  clientului.  Valorile  legale  sunt  PEM  (asumat implicit) și DER,
           cunoscut și ca ASN1.

       --private-key=fișier
           Citește cheia privată din fișier. Acest lucru vă permite să furnizați cheia  privată  într-un  fișier
           separat de certificat.

       --private-key-type=tip
           Specifică tipul cheii private. Valorile acceptate sunt PEM (valoarea implicită) și DER.

       --ca-certificate=fișier
           Utilizează fișier ca fișier cu pachetul de certificate ale autorităților de certificare („CA”) pentru
           a verifica omologii. Certificatele trebuie să fie în format PEM.

           Fără această opțiune, wget caută certificate CA în locațiile specificate de sistem, alese în momentul
           instalării OpenSSL.

       --ca-directory=director
           Specifică  directorul care conține certificate CA în format PEM. Fiecare fișier conține un certificat
           CA, iar numele fișierului se bazează pe o valoare de sumă de control (hash) derivată din  certificat.
           Acest  lucru  se  realizează prin prelucrarea unui director de certificate cu ajutorul instrumentului
           «c_rehash»  furnizat  cu  OpenSSL.  Utilizarea  opțiunii  --ca-directory  este  mai  eficientă  decât
           utilizarea  opțiunii  --ca-certificate  atunci  când  sunt  instalate  multe certificate, deoarece îi
           permite lui wget să obțină certificate la cerere.

           Fără această opțiune, wget caută certificate CA în locațiile specificate de sistem, alese în momentul
           instalării OpenSSL.

       --crl-file=fișier
           Specifică un fișier CRL în fișier. Acesta este necesar pentru certificatele care au fost revocate  de
           către autoritățile de certificare.

       --pinnedpubkey=fișier/algoritm-sume-control
           Îi  indică lui wget să utilizeze fișierul cu cheia publică specificată (sau sumele de control „hash”)
           pentru a verifica omologul. Acesta poate fi o rută către un  fișier  care  conține  o  singură  cheie
           publică  în  format  PEM  sau  DER  sau  orice  număr  de sume de control sha256 codificate în baza64
           precedate de „sha256” și separate prin „;”

           La negocierea unei conexiuni TLS sau SSL, serverul trimite un certificat care indică identitatea  sa.
           Din  acest  certificat  se  extrage o cheie publică, iar dacă aceasta nu se potrivește exact cu cheia
           (cheile) publică (publice) furnizată (furnizate) pentru această opțiune, wget va întrerupe conexiunea
           înainte de a trimite sau primi date.

       --random-file=fișier
           [Numai OpenSSL  și  LibreSSL]  Utilizați  fișier  ca  sursă  de  date  aleatorii  pentru  alimentarea
           generatorului de numere pseudoaleatorii pe sistemele fără /dev/urandom.

           Pe  astfel  de  sisteme,  biblioteca  SSL are nevoie de o sursă externă de date aleatorii pentru a se
           inițializa. Datele aleatorii pot fi furniza de EGD (a se  vedea  opțiunea  --egd-file  mai  jos)  sau
           citite  dintr-o  sursă  externă  specificată de utilizator. Dacă această opțiune nu este specificată,
           wget caută date aleatorii în $RANDFILE sau, dacă aceasta nu este definită, în $HOME/.rnd.

           Dacă primiți eroarea „Could not seed OpenSSL PRNG; disabling  SSL.”  (Nu  s-a  putut  însămânța  PRNG
           OpenSSL;  se dezactivează SSL.), ar trebui  furnizați date aleatorii folosind unele dintre metodele
           descrise mai sus.

       --egd-file=fișier
           [Numai OpenSSL] Utilizează fișier ca soclu EGD. EGD vine de la Entropy  Gathering  Daemon  (Demon  de
           colectare  a entropiei), un program din spațiul utilizatorului care colectează date din diverse surse
           imprevizibile ale sistemului și le pune la dispoziția altor programe care ar  putea  avea  nevoie  de
           ele.  Programele  de criptare, cum ar fi biblioteca SSL, au nevoie de surse de date aleatorii care nu
           se repetă pentru a  însămânța  generatorul  de  numere  aleatorii  utilizat  pentru  a  produce  chei
           criptografice puternice.

           OpenSSL permite utilizatorului să își specifice propria sursă de entropie folosind variabila de mediu
           „RAND_FILE”.  Dacă  această  variabilă  nu  este  definită  sau  dacă  fișierul specificat nu produce
           suficiente date aleatorii, OpenSSL va citi date aleatorii din soclul EGD specificat folosind  această
           opțiune.

           Dacă  această  opțiune nu este specificată (și nu este utilizată comanda de pornire echivalentă), EGD
           nu este contactat niciodată. EGD nu este necesar pe sistemele Unix moderne care oferă  suport  pentru
           /dev/urandom.

       --no-hsts
           wget  acceptă  HSTS  (HTTP  Strict Transport Security, RFC 6797) în mod implicit. Utilizați --no-hsts
           pentru ca wget să acționeze ca un agent de utilizator (”User agent”: UA) care nu  respectă  HSTS.  Ca
           urmare,  wget  va  ignora  toate antetele „Strict-Transport-Security”' și nu va aplica nicio politică
           HSTS existentă.

       --hsts-file=fișier
           În mod implicit, wget își stochează baza de date HSTS în  ~/.wget-hsts.  Puteți  utiliza  --hsts-file
           pentru  a  trece  peste  acest  lucru.  wget va utiliza fișierul furnizat ca bază de date HSTS. Acest
           fișier trebuie să fie conform cu formatul corect al bazei de date HSTS utilizat de wget. Dacă wget nu
           poate analiza fișierul furnizat, comportamentul este nu este specificat.

           Baza de date HSTS a wget este un fișier text simplu. Fiecare linie conține o intrare HSTS  (adică  un
           sit  care  a  emis un antet „Strict-Transport-Security” și care, prin urmare, a specificat o politică
           HSTS concretă care urmează să fie aplicată). Liniile care încep cu un simbol („#”)) sunt ignorate  de
           către  wget.  Vă rugăm să rețineți că, în ciuda acestei facilități de citire de către om, modificarea
           manuală a bazei de date HSTS nu este, în general, o idee bună.

           O linie de intrare HSTS constă din mai multe câmpuri separate prin unul sau mai multe spații albe:

           "<hostname> SP [<port>] SP <include subdomains> SP <created> SP <max-age>"

           Câmpurile hostname și port indică numele de gazdă și portul la care se  aplică  politica  HSTS  dată.
           Câmpul port poate fi zero și va fi, în majoritatea cazurilor. Aceasta înseamnă că numărul portului nu
           va  fi  luat  în  considerare atunci când se decide dacă o astfel de politică HSTS ar trebui aplicată
           unei anumite cereri (va fi evaluat doar numele de gazdă). Atunci când port este diferit de zero, atât
           numele de gazdă țintă, cât și portul vor fi evaluate, iar politica HSTS va  fi  aplicată  numai  dacă
           ambele corespund. Această caracteristică a fost inclusă numai în scopuri de testare/dezvoltare. Suita
           de testare a wget (în testenv/) creează baze de date HSTS cu porturi explicite cu scopul de a asigura
           comportamentul  corect  al wget. Aplicarea politicilor HSTS la alte porturi decât cele implicite este
           descurajată de RFC 6797 (a se vedea apendicele B „Differences between  HSTS  Policy  and  Same-Origin
           Policy”).  Prin  urmare,  această funcționalitate nu ar trebui utilizată în mediile de producție, iar
           port va fi de obicei zero. Ultimele  trei  câmpuri  fac  ceea  ce  se  așteaptă  de  la  ele.  Câmpul
           include_subdomains poate fi 1 sau 0 și indică dacă subdomeniile domeniului țintă ar trebui să facă și
           ele  parte  din  politica  HSTS  dată.  Câmpurile  created  și  max-age conțin valorile temporale ale
           momentului în care a fost creată o astfel  de  intrare  (văzută  prima  dată  de  wget)  și  valoarea
           „max-age”  definită  de  HSTS,  care  stabilește  cât  timp  ar trebui să rămână activă politica HSTS
           respectivă, măsurată în secunde scurse de la momentul stocat  în  created.  Odată  ce  acest  timp  a
           trecut,  politica  HSTS respectivă nu va mai fi valabilă și va fi în cele din urmă eliminată din baza
           de date.

           Dacă vă furnizați propria bază de date HSTS prin --hsts-file, trebuie să știți că wget poate modifica
           fișierul furnizat în cazul în care apare vreo schimbare între politicile HSTS solicitate de serverele
           de la distanță și cele din fișier. Când wget iese,  actualizează  efectiv  baza  de  date  HSTS  prin
           rescrierea fișierului bazei de date cu noile intrări.

           Dacă fișierul furnizat nu există, wget va crea unul. Acest fișier va conține noile intrări HSTS. Dacă
           nu  a  fost generată nicio intrare HSTS (niciun antet „Strict-Transport-Security” nu a fost trimis de
           niciunul dintre servere),  atunci  nu  va  fi  creat  niciun  fișier,  nici  măcar  unul  gol.  Acest
           comportament  se aplică și fișierului implicit al bazei de date (~/.wget-hsts): acesta nu va fi creat
           până când un server nu aplică o politică HSTS.

           Se are grijă să nu se anuleze eventualele modificări efectuate de alte procese wget în  același  timp
           asupra  bazei  de  date HSTS. Înainte de a transfera intrările HSTS actualizate în fișier, wget îl va
           citi din nou și va fuziona modificările.

           Utilizarea unei baze de date HSTS personalizate și/sau modificarea uneia existente este  descurajată.
           Pentru  mai multe informații despre potențialele amenințări la adresa securității care decurg dintr-o
           astfel de practică, consultați secțiunea 14  „Security  Considerations”  din  RFC  6797,  în  special
           secțiunea 14.9 „Creative Manipulation of HSTS Policy Store”.

       --warc-file=fișier
           Utilizează fișier ca fișier WARC de destinație.

       --warc-header=șir
           Inserează șirul într-o înregistrare warcinfo.

       --warc-max-size=dimensiune
           Stabilește dimensiunea maximă a fișierelor WARC la dimensiune.

       --warc-cdx
           Scrie fișierele index CDX.

       --warc-dedup=fișier
           Nu stochează înregistrările listate în acest fișier CDX.

       --no-warc-compression
           Nu comprimă fișierele WARC cu GZIP.

       --no-warc-digests
           Nu calculează sumele de control SHA1.

       --no-warc-keep-log
           Nu stochează fișierul de jurnalizare într-o înregistrare WARC.

       --warc-tempdir=director
           Specifică locația pentru fișierele temporare create de scriitorul WARC.

   Opțiuni FTP
       --ftp-user=utilizator
       --ftp-password=parola
           Specifică numele de utilizator utilizator și parola parolă pe un server FTP. Fără această opțiune sau
           fără  opțiunea de pornire corespondentă, parola implicită este -wget@, utilizată în mod normal pentru
           FTP anonim.

           O altă modalitate de a specifica numele de utilizator și parola este chiar  în  URL.  Oricare  dintre
           aceste  metode  dezvăluie  parola oricărei persoane care se obosește să ruleze «ps». Pentru a preveni
           vizualizarea parolelor, stocați-le în .wgetrc sau .netrc și asigurați-vă că protejați aceste  fișiere
           de  alți  utilizatori  cu  «chmod». Dacă parolele sunt foarte importante, nu le lăsați nici în aceste
           fișiere - editați fișierele și ștergeți-le după ce wget a început descărcarea.

       --no-remove-listing
           Nu elimină fișierele temporare .listing generate de extragerile FTP. În mod  normal,  aceste  fișiere
           conțin  listele  brute  de directoare primite de la serverele FTP. Neeliminarea lor poate fi utilă în
           scopuri de depanare sau atunci când doriți să puteți verifica cu  ușurință  conținutul  directoarelor
           serverului  de  la  distanță  (de  exemplu, pentru a verifica dacă o oglindă pe care o executați este
           completă).

           Rețineți că, deși wget scrie într-un nume de fișier cunoscut pentru acest fișier, aceasta nu  este  o
           breșă  de  securitate în scenariul în care un utilizator face din .listing o legătură simbolică către
           /etc/passwd sau ceva asemănător și cere ca „root” să ruleze wget în directorul  său.  În  funcție  de
           opțiunile   utilizate,   fie   wget   va   refuza  să  scrie  în  .listing,  făcând  ca  operația  de
           globalizare/recursiune/marcaj-temporal să eșueze, fie legătura simbolică va fi ștearsă  și  înlocuită
           cu fișierul .listing real, fie lista va fi scrisă într-un fișier .listing.număr.

           Chiar  dacă  această  situație  nu  este  o problemă, „root” nu ar trebui să ruleze niciodată wget în
           directorul unui utilizator care nu este de încredere. Un utilizator ar putea  face  ceva  la  fel  de
           simplu  ca legarea index.html la /etc/passwd și să ceară ca „root\[u201D] să ruleze wget cu -N sau -r
           astfel încât fișierul să fie suprascris.

       --no-glob
           Dezactivează globalizarea FTP. Globalizarea se referă la  utilizarea  caracterelor  speciale  de  tip
           shell  (caractere  joker),  cum  ar  fi  *,  ?, [ și ] pentru a extrage mai multe fișiere din același
           director simultan, cum ar fi:

            wget ftp://gnjilux.srk.fer.hr/*.msg

           În mod implicit, globalizarea va fi activată dacă adresa URL  conține  un  caracter  de  globalizare.
           Această opțiune poate fi utilizată pentru activarea sau dezactivarea permanentă a globalizării.

           Este  posibil să fie necesar să puneți între ghilimele adresa URL pentru a o proteja de extinderea de
           către shell. Globalizarea face  ca  wget  să  caute  o  listă  de  directoare,  care  este  specifică
           sistemului.  Acesta  este motivul pentru care funcționează în prezent numai cu serverele FTP Unix (și
           cele care emulează ieșirea «ls» Unix).

       --no-passive-ftp
           Dezactivează utilizarea modului de transfer FTP pasiv. FTP pasiv impune ca clientul să  se  conecteze
           la server pentru a stabili conexiunea de date și nu invers.

           Dacă  mașina  este  conectată  direct  la  internet,  atât  FTP  pasiv, cât și FTP activ ar trebui să
           funcționeze la fel de bine. În majoritatea configurațiilor cu paravan de protecție și NAT, FTP  pasiv
           are  mai  multe  șanse  să  funcționeze.  Cu  toate acestea, în unele configurații rare de paravan de
           protecție, FTP activ funcționează atunci când FTP pasiv nu funcționează. Dacă bănuiți că acesta  este
           cazul, utilizați această opțiune sau configurați „passive_ftp=off” în fișierul de inițiere (init).

       --preserve-permissions
           Păstrează permisiunile fișierului de la distanță în loc de permisiunile stabilite de umask.

       --retr-symlinks
           În  mod  implicit,  atunci  când  se  recuperează directoare FTP recursiv și se întâlnește o legătură
           simbolică, legătura simbolică este traversată și fișierele indicate sunt recuperate. În prezent, wget
           nu traversează legăturile simbolice către directoare pentru a  le  descărca  recursiv,  deși  această
           caracteristică poate fi adăugată în viitor.

           Atunci când se specifică --retr-symlinks=no, fișierul legat nu este descărcat. În schimb, este creată
           o  legătură  simbolică  corespunzătoare  pe  sistemul  de  fișiere  local.  Fișierul indicat nu va fi
           recuperat decât dacă această recuperare recursivă l-ar fi  întâlnit  separat  și  l-ar  fi  descărcat
           oricum. Această opțiune prezintă un risc de securitate în cazul în care un server FTP rău intenționat
           poate  determina  ca  wget  să  scrie  în  fișiere  din  afara  directoarelor vizate printr-un fișier
           „.LISTING” special creat.

           Rețineți că atunci când se recuperează un fișier (nu un director) pentru  că  a  fost  specificat  în
           linia  de  comandă,  mai  degrabă decât pentru că a fost apelat, această opțiune nu are niciun efect.
           Legăturile simbolice sunt întotdeauna traversate în acest caz.

   Opțiuni FTPS
       --ftps-implicit
           Această opțiune  îi  transmite  lui  wget  să  utilizeze  FTPS  implicit.  FTPS  implicit  constă  în
           inițializarea  SSL/TLS  chiar  de  la  începutul  conexiunii de control. Această opțiune nu trimite o
           comandă „AUTH TLS”: presupune că serverul înțelege FTPS și începe direct o  conexiune  SSL/TLS.  Dacă
           încercarea  are  succes,  sesiunea  continuă  la fel ca FTPS obișnuit („PBSZ” și „PROT” sunt trimise,
           etc.). FTPS implicit nu mai este o cerință pentru implementările FTPS și, prin urmare,  este  posibil
           ca  multe  servere să nu îl accepte. Dacă se trece --ftps-implicit și nu se specifică niciun număr de
           port explicit, se va utiliza portul implicit pentru FTPS implicit, 990, în  locul  portului  implicit
           pentru FTPS „normal” (explicit) care este același cu cel pentru FTP, 21.

       --no-ftps-resume-ssl
           Nu reia sesiunea SSL/TLS din canalul de date. Atunci când pornește o conexiune de date, wget încearcă
           să  reia  sesiunea SSL/TLS pornită anterior în conexiunea de control. Reluarea sesiunii SSL/TLS evită
           efectuarea unei negocieri complet  nouă  prin  reutilizarea  parametrilor  SSL/TLS  ai  unei  sesiuni
           anterioare.  De  obicei, serverele FTPS doresc acest lucru, astfel încât wget face acest lucru în mod
           implicit. Cu toate acestea, în circumstanțe rare, s-ar putea  dori  începerea  unei  sesiuni  SSL/TLS
           complet noi în fiecare conexiune de date. Acesta este scopul opțiunii --no-ftps-resume-ssl.

       --ftps-clear-data-connection
           Toate  conexiunile de date vor fi în text simplu. Numai conexiunea de control va fi sub SSL/TLS. wget
           va trimite o comandă „PROT C” pentru a realiza acest lucru, care trebuie aprobată de server.

       --ftps-fallback-to-ftp
           Revine la FTP dacă FTPS nu este acceptat de serverul țintă. Din motive de securitate, această opțiune
           nu este declarată în mod implicit. Comportamentul implicit este de a ieși cu o eroare. Dacă un server
           nu răspunde cu succes la comanda inițială „AUTH TLS” sau, în cazul  FTPS  implicit,  dacă  încercarea
           inițială de conexiune SSL/TLS este respinsă, se consideră că serverul respectiv nu acceptă FTPS.

   Opțiuni reîncercare recursivă
       -r
       --recursive
           Activează  reîncercarea  recursivă a descărcării. Valoarea maximă implicită a adâncimii de descărcare
           este 5.

       -l adâncimea
       --level=adâncimea
           Stabilește numărul maxim de subdirectoare în care wget va  căuta  recursiv  la  adâncimea.  Pentru  a
           preveni  descărcarea accidentală a unor situri web foarte mari atunci când se utilizează recursiunea,
           aceasta este limitată implicit la o adâncime de 5,  adică  va  parcurge  cel  mult  5  directoare  în
           adâncime pornind de la adresa URL furnizată. Definiți -l 0 sau -l inf pentru o adâncime de recursiune
           infinită.

            wget -r -l 0 http://<sit>/1.html

           În  mod  ideal,  ne-am  aștepta  ca  aceasta să descarce doar 1.html. dar, din păcate, nu este cazul,
           deoarece -l 0 este echivalent cu -l inf - adică, recursiune infinită. Pentru  a  descărca  o  singură
           pagină HTML (sau o mână de pagini), specificați-le pe toate în linia de comandă și lăsați deoparte -r
           și  -l.  Pentru  a  descărca  elementele  esențiale  pentru  vizualizarea  unei  singure pagini HTML,
           consultați opțiunea --page-requisites.

       --delete-after
           Această opțiune îi indică lui wget să șteargă fiecare fișier pe care îl descarcă,  după  ce  a  făcut
           acest lucru. Este utilă pentru preluarea prealabilă a paginilor populare prin intermediul unui proxy,
           de exemplu:

            wget -r -nd --delete-after http://whatever.com/~popular/page/

           Opțiunea -r este pentru recuperarea recursivă, iar -nd pentru a nu crea directoare.

           Rețineți  că --delete-after șterge fișierele de pe mașina locală. Aceasta nu emite comanda DELE către
           siturile FTP de la distanță, de exemplu. De asemenea, rețineți că atunci când se  specifică  opțiunea
           --delete-after, opțiunea --convert-links este ignorată, astfel încât fișierele .orig pur și simplu nu
           sunt create în primul rând.

       -k
       --convert-links
           După  finalizarea  descărcării,  convertește legăturile din document pentru a le face adecvate pentru
           vizualizarea locală. Acest lucru afectează nu numai hiperlegăturile vizibile, ci  și  orice  parte  a
           documentului  care  trimite  la conținut extern, cum ar fi imagini încorporate, legături către foi de
           stil, hiperlegăturile către conținut non-HTML etc.

           Fiecare legătură va fi modificată în unul dintre cele două moduri:

           •   Legăturile către fișierele care au fost descărcate de wget vor fi modificate pentru a  se  referi
               la fișierul către care indică ca o legătură relativă.

               Exemplu:  dacă  fișierul  descărcat  /foo/doc.html  are  legătură  cu  /bar/img.gif,  de asemenea
               descărcat, atunci legătura din doc.html va fi modificată pentru a  indica  către  ../bar/img.gif.
               Acest tip de transformare funcționează fiabil pentru combinații arbitrare de directoare.

           •   Legăturile  către fișierele care nu au fost descărcate de wget vor fi modificate pentru a include
               numele gazdei și ruta absolută a locației către care indică.

               Exemplu: dacă fișierul descărcat /foo/doc.html trimite la /bar/img.gif (sau  la  ../bar/img.gif),
               atunci legătura din doc.html va fi modificată pentru a trimite la http://hostname/bar/img.gif.

           Din acest motiv, navigarea locală funcționează fiabil: dacă un fișier vinculat (către care se indică)
           a fost descărcat, legătura se va referi la numele său local; dacă nu a fost descărcat, legătura se va
           referi  la  adresa  sa  completă  de  internet,  în  loc să prezinte o legătură întreruptă. Faptul că
           legăturile anterioare sunt convertite în legături relative asigură faptul  că  puteți  muta  ierarhia
           descărcată într-un alt director.

           Rețineți  că  numai  la  încheierea  descărcării  wget  poate ști ce legături au fost descărcate. Din
           această cauză, activitatea efectuată de -k va fi realizată la sfârșitul tuturor descărcărilor.

       --convert-file-only
           Această opțiune convertește numai partea de nume de fișier a adreselor URL, lăsând restul adresei URL
           neatinsă. Această parte a numelui de fișier este uneori denumită „nume de bază”,  deși  evităm  acest
           termen aici pentru a nu crea confuzii.

           Funcționează  deosebit  de  bine  în  combinație cu --adjust-extension, deși această asociere nu este
           impusă. Se dovedește utilă pentru popularea cache-lor Internet cu fișiere descărcate de  la  diferite
           gazde.

           Exemplu:  dacă  o  legătură  trimite  la  //foo.com/bar.cgi?xyz  cu  --adjust-extension  declarată și
           destinația  sa  locală  este  ./foo.com/bar.cgi?xyz.css,  atunci  legătura  va   fi   convertită   în
           //foo.com/bar.cgi?xyz.css.  Observați  că numai partea cu numele fișierului a fost modificată. Restul
           adresei URL a fost lăsat neatins, inclusiv ruta netă („//”') care altfel ar fi prelucrată de wget  și
           convertită în schema efectivă (adică „http://”).

       -K
       --backup-converted
           Atunci  când  convertește un fișier, face o copie de rezervă a versiunii originale cu un sufix .orig.
           Afectează comportamentul opțiunii -N.

       -m
       --mirror
           Activează opțiunile potrivite pentru oglindire. Această opțiune activează recursivitatea și  marcarea
           timpului,  stabilește  adâncimea de recursivitate infinită și păstrează listele de directoare FTP. În
           prezent, este echivalentă cu -r -N -l inf --no-remove-listing.

       -p
       --page-requisites
           Această opțiune face ca wget să descarce toate fișierele care sunt necesare pentru a afișa  corect  o
           anumită  pagină  HTML.  Aceasta  include  elemente  precum  imagini  inserate,  sunete și foi de stil
           asociate.

           În mod normal, atunci când se descarcă o singură pagină HTML, nu sunt  descărcate  toate  documentele
           necesare  pentru  afișarea  corectă  a acesteia. Utilizarea opțiunii -r împreună cu opțiunea -l poate
           ajuta, dar deoarece wget nu face în mod normal distincție între documentele externe și cele  incluse,
           rămânem în general cu „documente frunză” cărora le lipsesc elementele necesare.

           De  exemplu, să spunem că documentul 1.html conține o etichetă „<IMG>” care face referire la 1.gif și
           o etichetă „<A>” care trimite la documentul extern 2.html. Să spunem că 2.html este similar,  dar  că
           imaginea  sa  este  2.gif  și  se leagă de 3.html. Să spunem că acest lucru continuă până la un număr
           arbitrar de mare.

           Dacă cineva execută comanda:

            wget -r -l 2 http://<sit>/1.html

           atunci 1.html, 1.gif, 2.html, 2.gif și 3.html vor fi descărcate. După cum puteți vedea, 3.html nu are
           3.gif necesar, deoarece wget numără pur și simplu numărul de salturi (până la 2) de la 1.html  pentru
           a determina unde să oprească recursiunea. În schimb, cu această comandă:

            wget -r -l 2 -p http://<sit>/1.html

           vor fi descărcate toate fișierele de mai sus și imaginea 3.gif cerută de 3.html. În mod similar,

            wget -r -l 1 -p http://<sit>/1.html

           va face ca 1.html, 1.gif, 2.html și 2.gif să fie descărcate. S-ar putea crede că:

            wget -r -l 0 -p http://<sit>/1.html

           ar  descărca  doar  1.html  și  1.gif,  dar,  din  păcate,  acesta  nu este cazul, deoarece -l 0 este
           echivalent cu -l inf - adică, recursiune infinită. Pentru a descărca o singură  pagină  HTML  (sau  o
           mână  de  pagini  HTML, toate specificate în linia de comandă sau într-un fișier de intrare cu adrese
           URL ca argument al opțiunii -i) și cerințele acesteia (sau ale acestora), este suficient să renunțați
           la -r și -l:

            wget -p http://<sit>/1.html

           Rețineți că wget se va comporta ca și cum -r ar fi fost specificată,  dar  vor  fi  descărcate  numai
           pagina  respectivă și cerințele sale. Legăturile din pagina respectivă către documente externe nu vor
           fi urmărite. De fapt, pentru a descărca o singură pagină și toate cerințele sale (chiar dacă  acestea
           există  pe  situri  web  separate) și pentru a se asigura că lotul se afișează corect la nivel local,
           acestui autor îi place să utilizeze câteva opțiuni în plus față de -p:

            wget -E -H -k -K -p http://<sit>/<document>

           Pentru a încheia acest subiect, merită să știți că ideea lui wget de legătură externă a unui document
           este orice adresă URL specificată într-o etichetă „<A>”, o etichetă „<AREA>”, sau o etichetă „<LINK>”
           alta decât „<LINK REL="stylesheet">”.

       --strict-comments
           Activează analizarea strictă a comentariilor HTML. În mod implicit, comentariile se termină la  prima
           apariție a lui -->.

           Conform  specificațiilor,  comentariile  HTML  sunt  exprimate ca declarații SGML. Declarația este un
           marcaj special care începe cu <! și se termină cu >, cum ar fi <!DOCTYPE  ...>,  care  poate  conține
           comentarii  între o pereche de delimitatori --. Comentariile HTML sunt „declarații goale”, declarații
           SGML fără niciun text non-comentariu. Prin urmare, <!--foo--> este un comentariu  valid,  la  fel  și
           <!--unu-- --doi-->, dar <!--1--2--> nu este.

           Pe  de  altă  parte,  majoritatea  celor ce scriu pagini HTML nu percep comentariile ca fiind altceva
           decât text delimitat cu <!-- și -->, ceea ce nu este chiar același lucru. De exemplu, ceva  de  genul
           <!------------> funcționează ca un comentariu valid atât timp cât numărul de liniuțe este multiplu de
           patru (!). În caz contrar, comentariul durează tehnic până la următorul --, care poate fi la celălalt
           capăt  al  documentului. Din această cauză, mulți navigatori web populari ignoră complet specificația
           și implementează ceea ce utilizatorii se așteaptă: comentarii delimitate cu <!-- și -->.

           Până la versiunea 1.9, wget a interpretat comentariile  în  mod  strict,  ceea  ce  a  dus  la  lipsa
           legăturilor  în  multe pagini web care se afișau bine în navigatori, dar aveau ghinionul de a conține
           comentarii  neconforme.  Începând  cu  versiunea  1.9,  wget  a  intrat  în  rândul  clienților  care
           implementează comentarii „naive”, terminând fiecare comentariu la prima apariție a lui -->.

           Dacă, din orice motiv, doriți o analiză strictă a comentariilor, utilizați această opțiune pentru a o
           activa.

   Opțiuni acceptare/respingere recursivă
       -A listă-acceptare --accept listă-acceptare
       -R listă-respingere --reject listă-respingere
           Specifică  liste  separate  prin virgule de sufixe sau modele de nume de fișier pentru a fi acceptate
           sau respinse. Rețineți că dacă oricare dintre caracterele joker, *, ?, [ sau ], apare într-un element
           din listă-acceptare sau listă-respingere, acesta va fi tratat ca un model, mai degrabă  decât  ca  un
           sufix.  În  acest  caz,  trebuie  să includeți modelul în ghilimele pentru a împiedica shell-ul să îl
           extindă, ca în -A "*.mp3" sau -A '*.mp3'.

       --accept-regex exp-reg_url
       --reject-regex exp-reg_url
           Specifică o expresie regulată pentru a accepta sau respinge adresa URL completă.

       --regex-type tip_exp-reg
           Specifică tipul expresiei regulate. Tipurile posibile sunt posix sau pcre. Rețineți că pentru a putea
           utiliza tipul pcre, wget trebuie să fie compilat cu suport „libpcre”.

       -D listă-domenii
       --domains=listă-domenii
           Definește domeniile care urmează să fie urmărite. listă-domenii este o listă de domenii separate prin
           virgule. Rețineți că aceasta nu activează -H.

       --exclude-domains listă-domenii
           Specifică domeniile care nu trebuie urmate.

       --follow-ftp
           Urmărește legăturile FTP din documentele HTML. Fără această opțiune, wget va ignora toate  legăturile
           FTP.

       --follow-tags=listă
           wget  are  un tabel intern de perechi de etichete / atribute HTML pe care le ia în considerare atunci
           când caută documente cu legături în timpul unei  extrageri  recursive.  Cu  toate  acestea,  dacă  un
           utilizator  dorește  ca numai un subset din aceste etichete să fie luate în considerare, el sau ea ar
           trebui să specifice aceste etichete într- o listă separată prin virgule, cu această opțiune.

       --ignore-tags=listă
           Aceasta este opusul opțiunii --follow-tags. Pentru a sări peste anumite  etichete  HTML  atunci  când
           căutați recursiv documente pentru descărcare, specificați-le într-o listă separată prin virgule.

           În  trecut,  această  opțiune  era  cea  mai bună opțiune pentru descărcarea unei singure pagini și a
           cerințelor sale, utilizând o linie de comandă precum:

            wget --ignore-tags=a,area -H -k -K -r
           http://<sit>/<document>

           Cu toate acestea, autorul acestei opțiuni a dat peste o pagină cu etichete precum  „<LINK  REL="home"
           HREF="/">”  și  și-a  dat seama că specificarea etichetelor de ignorat nu era suficientă. Nu se poate
           spune pur și simplu lui wget să ignore „<LINK>”, pentru că atunci foile de stil nu vor fi descărcate.
           Acum, cel mai bun pariu pentru a descărca o  singură  pagină  și  cerințele  acesteia  este  opțiunea
           dedicată --page-requisites.

       --ignore-case
           Ignoră  diferențele  dintre majuscule și minuscule la potrivirea fișierelor și directoarelor. Aceasta
           influențează  comportamentul  opțiunilor  -R,  -A,  -I  și  -X,  precum  și  globalizarea  (folosirea
           caracterelor  joker  la crearea modelelor de căutat) implementată la descărcarea de pe situri FTP. De
           exemplu, cu această opțiune, -A "*.txt"  se  va  potrivi  cu  fișier1.txt,  dar  și  cu  fișier2.TXT,
           fișier3.TxT  și  așa mai departe. Ghilimelele din exemplu sunt pentru a împiedica shell-ul să extindă
           modelul.

       -H
       --span-hosts
           Activează traversarea între gazde atunci când se efectuează recuperarea recursivă.

       -L
       --relative
           Urmează numai legăturile relative. Utilă pentru  recuperarea  unei  pagini  de  pornire  (principale)
           specifice, fără nicio distragere a atenției, nici măcar a celor de la aceleași gazde.

       -I listă
       --include-directories=listă
           Specifică  o listă de directoare separate prin virgule pe care dorești să le urmărești la descărcare.
           Elementele din listă pot conține caractere joker.

       -X listă
       --exclude-directories=listă
           Specifică o listă de directoare separate prin virgule pe care dorești să le excluzi de la descărcare.
           Elementele din listă pot conține caractere joker.

       -np
       --no-parent
           Nu urcă niciodată la directorul părinte atunci când se face o recuperare recursivă.  Aceasta  este  o
           opțiune  utilă,  deoarece  garantează  că  vor  fi  descărcate  numai  fișierele aflate sub o anumită
           ierarhie.

MEDIU

       wget acceptă proxy-uri atât pentru preluările HTTP, cât și pentru FTP.  Modul  standard  de  a  specifica
       locația proxy-ului, recunoscut de wget, este prin utilizarea următoarelor variabile de mediu:

       http_proxy
       https_proxy
           Dacă  sunt  definite,  variabilele  http_proxy  și  https_proxy  trebuie  să conțină adresele URL ale
           proxy-urilor pentru conexiunile HTTP și, respectiv, HTTPS.

       ftp_proxy
           Această variabilă trebuie să conțină adresa URL a proxy-ului pentru conexiunile FTP.  Este destul  de
           frecvent ca http_proxy și ftp_proxy să fie definite cu aceeași adresă URL.

       no_proxy
           Această  variabilă  ar  trebui să conțină o listă de extensii de domeniu separate prin virgule pentru
           care proxy nu ar trebui să fie utilizat. De exemplu, dacă valoarea lui no_proxy este .mit.edu,  proxy
           nu va fi utilizat pentru a extrage documente de la MIT.

STARE DE IEȘIRE

       wget poate returna unul dintre mai multe coduri de eroare în cazul în care întâmpină probleme.

       0   Nu au apărut probleme.

       1   Cod de eroare generic.

       2   Eroare de analizare -- de exemplu, la analizarea opțiunilor liniei de comandă, .wgetrc sau .netrc...

       3   Eroare de intrare/ieșire asupra fișierului.

       4   Eroare de rețea.

       5   Verificarea SSL a eșuat.

       6   Autentificarea nume de utilizator/parolă a eșuat.

       7   Erori de protocol.

       8   Serverul a emis un răspuns de eroare.

       Cu  excepția codurilor 0 și 1, codurile de ieșire cu numere mai mici au prioritate față de cele cu numere
       mai mari, atunci când sunt întâlnite mai multe tipuri de erori.

       În versiunile de wget anterioare versiunii 1.12, starea de ieșire a wget tindea să fie  nefolositoare  și
       inconsecventă.  Descărcările  recursive returnau practic întotdeauna 0 (succes), indiferent de problemele
       întâmpinate, iar  descărcările  nerecursive  returnau  doar  starea  corespunzătoare  celei  mai  recente
       încercări de descărcare.

FIȘIERE

       /etc/wgetrc
           Locația implicită a fișierului de configurare global (la nivel de sistem).

       .wgetrc
           Fișierul de configurare al utilizatorului pentru wget.

ERORI

       Vă  invităm  să  trimiteți  rapoarte de erori prin intermediul sistemului de urmărire a erorilor GNU Wget
       (consultați   <https://savannah.gnu.org/bugs/?func=additem&group=wget>)   sau   pe   lista   noastră   de
       corespondență <bug-wget@gnu.org>.

       Vizitați  <https://lists.gnu.org/mailman/listinfo/bug-wget>  pentru a obține mai multe informații (cum să
       vă abonați, arhivele listei, ...).

       Înainte de a trimite un raport de eroare, vă rugăm să încercați să urmați câteva reguli simple.

       1.  Vă rugăm să încercați să vă asigurați că comportamentul pe  care  îl  observați  este  într-adevăr  o
           eroare. Dacă wget se blochează, este o eroare. Dacă wget nu se comportă conform documentației, este o
           eroare.  Dacă  lucrurile  funcționează  ciudat,  dar  nu  sunteți sigur de modul în care ar trebui să
           funcționeze, s-ar putea să fie o eroare, dar ați putea dori să verificați  din  nou  documentația  și
           listele de discuții.

       2.  Încercați  să  repetați  eroarea  în  circumstanțe  cât  mai simple posibil. De exemplu, dacă wget se
           „prăbușește” în timp ce descărcați wget -rl0 -kKE -t5 --no-proxy http://example.com -o  /tmp/log,  ar
           trebui  să  încercați  să  vedeți  dacă  blocajul se repetă și dacă va apărea cu un set mai simplu de
           opțiuni. Ați putea încerca chiar să începeți descărcarea de la pagina  unde  a  avut  loc  accidentul
           pentru a vedea dacă pagina respectivă a declanșat cumva accidentul.

           De  asemenea,  deși  probabil  voi  fi  interesat  să cunosc conținutul fișierului dvs. .wgetrc, este
           probabil o idee proastă să îl introduceți direct în mesajul de depanare.  În  schimb,  ar  trebui  să
           încercați  mai  întâi  să  vedeți  dacă  problema  se  repetă  cu .wgetrc mutat din loc. Doar dacă se
           dovedește că parametrii .wgetrc afectează problema, trimiteți-mi prin e-mail  părțile  relevante  din
           fișier.

       3.  Vă  rugăm  să  porniți  wget  cu opțiunea -d și să ne trimiteți rezultatul (sau părțile relevante ale
           acestuia). Dacă wget a fost compilat fără suport de depanare, recompilați-l - este mult mai  ușor  să
           depistați erorile cu suportul de depanare activat.

           Notă:  vă  rugăm  să  vă  asigurați că eliminați orice informație potențial sensibilă din jurnalul de
           depanare înainte de a-l trimite la adresa sistemului de urmărire a erorilor. Opțiunea „-d”' nu se  va
           strădui să colecteze informații sensibile, dar jurnalul va conține o transcriere destul de completă a
           comunicării  lui  wget  cu serverul, care poate include parole și bucăți de date descărcate. Deoarece
           adresa sistemului de urmărire a erorilor este arhivată public, puteți presupune că  toate  rapoartele
           de erori sunt vizibile pentru public.

       4.  Dacă  wget s-a prăbușit, încercați să îl rulați într-un depanator, de exemplu «gdb `which wget` core»
           și  tastați  „where”  pentru  a  obține  urmărirea.  Acest  lucru  poate  să  nu   funcționeze   dacă
           administratorul de sistem a dezactivat fișierele „core”, dar este sigur să încercați.

CONSULTAȚI ȘI

       Acesta  nu este manualul complet pentru GNU Wget. Pentru informații mai complete, inclusiv explicații mai
       detaliate ale unora dintre opțiuni și o serie de  comenzi  disponibile  pentru  utilizarea  cu  fișierele
       .wgetrc și opțiunea -e, consultați intrarea GNU Info pentru wget.

       Consultați  și  wget2(1),  versiunea  actualizată  a  GNU  Wget  cu  suport și mai bun pentru descărcarea
       recursivă și protocoale moderne precum HTTP/2.

AUTOR

       Scris inițial de Hrvoje Nikšić <hniksic@xemacs.org>. Menținut în prezent de Darshit Shah <darnir@gnu.org>
       și Tim Rühsen <tim.ruehsen@gmx.de>.

DREPTURI DE AUTOR

       Drepturi de autor © 1996--2011, 2015, 2018--2024 Free Software Foundation, Inc.

       Se acordă permisiunea de a copia, distribui și/sau modifica acest document în  conformitate  cu  termenii
       Licenței  GNU  Free Documentation, versiunea 1.3 sau orice versiune ulterioară publicată de Free Software
       Foundation; fără secțiuni invariante, fără texte de copertă și fără texte de contra copertă.  O  copie  a
       licenței este inclusă în secțiunea intitulată „GNU Free Documentation License”.

TRADUCERE

       Traducerea    în   limba   română   a   acestui   manual   a   fost   făcută   de   Remus-Gabriel   Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este  documentație  gratuită;  citiți  Licența publică generală GNU Versiunea 3  sau  o
       versiune   ulterioară   cu  privire  la  condiții  privind  drepturile  de  autor.   NU  se  asumă  NICIO
       RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să  trimiteți  un  e-mail  la  translation-team-
       ro@lists.sourceforge.net.

GNU Wget 1.24.5                                   2 august 2024                                          WGET(1)